tt-shop.ro 468x60 3tenismasa.ro 468x60tt-shop.ro 468x60 2
Rezultate 1 la 3 din 3

Subiect: Virgil Bălan - Voievodul Regatului de Celuloid

  1. #1
    cadet Avatarul lui catalas70
    Data īnscrierii
    21.06.2007
    Locație
    mun. Drăgășani - Vālcea
    Vārstă
    49
    Postări
    27
    Mulțumesc / Īmi place post
    Timp total online
    15 h 17 m
    Timp online pe zi
    N/A
    Reputație
    13

    Virgil Bălan - Voievodul Regatului de Celuloid







    Cules din pagina de facebook ,,100 de ani - 100 Craioveni"

    VIRGIL BĂLAN - VOIEVODUL REGATULUI DE CELULOID

    Locul şi data naşterii
    Povestea īncepe la mijlocul unei īnsorite zi din toamna anului 1937. Īn familia Tudora şi Mircea Bălan, o familie de gospodari romāni din localitatea Turtucaia, judeţul Durostor, care la acel timp era teritoriu romānesc, avea să vină pe lume la orele 13.00, ale zilei de 11 octombrie, Virgil, cel care avea să fie şi singurul copil al familiei.
    Viaţa singurului urmaş al acestei familii avea să fie una plină de peripeţii, care īn decursul trecerii timpului avea să devină una dintre figurile reprezentative ale sportului şi societăţii romāneşti.
    Firul īncepe să se deapene dintr-o localitate īncărcată de istorie.
    Localitatea īn care a deschis ochii Virgil Bălan este cunoscută īn istorie prin dezastrul de la Turtucaia. Īn primul război mondial trupele bulgare şi germane au īmpins trupele romāneşti īn Dunăre. Rudele şi bătrānii familiei Bălan aveau să-i povestească, cu mare durere, mai tārziu despre această tragedie. Practic a fost un masacru al ostaşilor romāni. Militarii romāni īncolţiţi şi atacaţi au găsit ca singură soluţie salvatoare să se arunce de pe deal direct īn Dunăre (Dunărea roşie), cu tunuri, cu afeturi, cu cai, cu tot ceea ce aveau, unde au fost mitraliaţi.
    Īn localitatea Turtucaia existau foarte mulţi vorbitori ai limbii romāne. Īn Turtucaia este atestată īn 1774 o şcoală īn care se predă limba romānă. Īn timp acest teritoriu a fost bulgarizat. Īn perioada interbelică a existat şi un liceu romānesc (singurul), directorul instituţiei de īnvăţămānt fiind nimeni altul decīt tatăl profesorului de geografie Băzăvan de la Colegiului craiovean “Carol I”,.
    După primul război mondial, judeţele Caliata şi Durostor din Dobrogea au fost teritoriu romānesc.
    Astăzi localitatea are un nume bulgarizat numindu-se Tutrăcan.
    Locuitorii anilor 30 din Turtucaia erau īn marea lor majoritate de naţionalitate romānă şi aveau ca ocupaţie principală pescuitul. Ei ar fi putut fi numiţi, conform vremurilor noastre, adevăraţi pescari profesionişti: fiecare pescar avea lotca lui, cu toate sculele necesare exercitării acestei activităţi.
    Data de 7 septembrie 1940, reprezintă ziua īn care Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei. Documentul de cedare s-a semnat la Craiova, localitate pe care la nici 3 ani Virgil Bălan n-avea cum să ştie că va deveni casa sa. Sau poate că soarta īi arăta micuţului sau părinţilor acestuia un prim semn despre viitorul său, un viitor īn care istoria şi Craiova aveau să joace un rol esenţial.
    Documentul ar fi trebuit semnat īn sediul Colegiului “Carol I”, din Craiova, dar directorul de atunci al acestei instituţii de īnvăţămānt, care nu era un naţionalist, ci doar un bun patriot, nu a admis ca documentul să fie parafat īn sediul pe care īl păstorea. Urmare a acestui fapt s-a găsit o soluţie de compromis şi cedarea Cadrilaterului s-a desăvārşit īn Casa lui Jean Mihail, unde astăzi fiinţează Muzeul de Artă din Craiova.
    După cedarea Cadrilaterului, toate familile romāneşti, care aveau capul familiei de naţionalitate romānă şi nu au dorit să rămānă īn spaţiul bulgăresc au trecut Dunărea şi s-au stabilit īn oraşele romāneşti de pe malul Dunării: Turnu – Măgurele, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi pānă īn judeţul Constanţa.

    Şcoală şi educaţie
    Activitatea educaţională, instituţionalizată, a micuţului Virgil, a īnceput cu grădiniţa. Īşi aducea aminte, cu drag, de educatoarea din grădiniţă, doamna Teodorescu, o femeie cu un suflet de aur, foarte īnţelegătoare cu micuţii pe care īi avea zi de zi īn jurul ei.
    Tainele scrierii şi ale vorbirii le-a descoperit tot la Călăraşi unde a absolvit clasele I–IV (1944–194 la Şcoala Primară Nr.1 unde l-a avut ca īnvăţător pe domnul Petrescu. A fost persoana care l-a făcut să īnţeleagă, să descopere şi să iubească natura. Nu-şi putea scoate din minte excursiile cu clasa īn Lunca Dunării şi īn special peisajele de primăvară cu natura reīnviată.

    PASTILĂ
    Rememora cu mare plăcere zilele de sāmbătă cānd īn programă erau orele de memorizare şi istorie. Cele din urmă erau aşteptate cu nerăbdare de toţi elevii clasei. Abia aşteptau să li se povestească despre bătăliile marilor domnitori romāni care au făcut ca această ţară şi acest neam să rămānă īn matca sa. Eroul nostru spunea că se transpunea total acestor istorisiri īncāt de fiecare dată prin ochii minţii se vedea īn mijlocul marilor bătălii ale poporului romān, īmpresurat de ostaşi, de tropotul cailor şi de cei care īşi strigau bucuria izbīnzii. De aici a plecat mare dragoste pentru istorie, care avea să-i fie alimentată şi mai mult īn ciclul gimnazial.
    Clasele V–VII (1948–1951) avea să le absolve la Şcoala Primară Nr.2, unde profesorul Emanoil Elefterescu avea să-l convingă să urmeze cursurile facultăţii de Istorie.
    Īn 1948 a finalizat cursurile clasei a 7-a şi īn loc să treacă īn clasa īntāi de liceu a trebuit să īntrerupă cursurile.
    După ce a terminat acest an, ultimul din ciclul gimnazial, a avut probleme deosebite cu şcoala. Nu a mai avut acces īntr-o clasă superioară deoarece era considerat fiu de burghez exploatator, īntrucāt tatăl său era la acea vreme comerciant. La fel i s-a īntāmplat şi colegului său Marius Lăzărescu, cel care īn timp avea să devină profesor de educaţie fizică şi apoi antrenor federal īn Federaţia Romānă de Tenis de masă. Tatăl colegului său avea pe atunci o mică sifonărie cu un angajat, dar pentru acele vremuri era considerat tot un burghez. Marius Lăzărescu a fost ajutat de 2 mari jucători din acea vreme Sari Szas si Ella Constantinescu Zener.
    Pentru a-şi continua studiile Virgil Bălan a fost sfătuit de doamna profesoară Cotigă să meargă la Băileşti. Īn fapt doamna Cotigă, care fusese profesoară la un liceu din Călăraşi şi s-a transferat la Liceul Nicolae Bălcescu din Craiova i-a spus şi mamei sale că singura şansă de a-şi continua studiile este de a merge la Băileşti.
    Astfel, īn 1951, eroul acestui volum a ajuns īn orăşelul celebrului Amza Pellea. S-a īnscris acolo la liceu fără a fi deloc īntrebat cine-i sunt părinţii şi ce ocupaţie au. Īn aceiaşi situaţie au fost şi alţi tineri din acea vreme la instituţia de īnvăţămānt din Băileşti avānd colegi din intreaga ţară de la Sīnnnicolau Mare pānă la Galaţi.
    Īn anul III, mai precis īn februarie 1954 Virgil Bălan a suferit un grav accident la māna stāngă. Accidentul suferit īn iarna anului 1954, s-a produs īn gara din Băileşti fiind agăţat de scara ultimului vagon al trenului (un episod despre care foarte puţină lume ştie adevărul, dar despre care domnia sa a ţinut să-l clarifice pentru a nu exista interpretări). Ca urmare a acestui accident a fost nevoit să īntrerupă studiile 2 ani de zile. Pe atunci se afla la Şcoala Medie Tehnică pentru că īn acea perioadă, aceste instituţii erau cele mai la modă. Drept exemplu, trebuie spus că şi Amza Pellea a urmat si el Şcoala Medie Tehnic㠖 profil electrotehnică.

    După doi ani de zile, īn Romānia s-a īnregistrat un dezgeţ politic astfel că Virgil Bălan a putut să vină la Craiova să-şi continue studiile la Liceul ”Fraţii Buzeşti” De menţionat că director īn acea vreme al acestei instituţii de īnvăţămānt a fost domnul Năstăşelu care a făcut un gest uimitor pentru acele vremuri - i-a īnscris la liceul pe care īl conducea pe toţi elevii care proveneau din Şcolile Medii Tehnice, instituţii care pānă īn 1956 aveau să se şi desfiinţeze. Practic datorită acestui director, Năstăşelu, Virgil Bălan şi toţi elevii care rămăseseră pe drumuri au putut să termine cursurile unui liceu. După gravul accident din iarna 1954 Virgil Bălan avea să declare că a primit un sprijin moral deosebit din partea mamei, o persoană deosebită cu foarte multă personalitate, care i-a fost alături şi la bine şi la rău şi l-a făcut să meargă mai departe īn viaţă cu fruntea sus. Tatăl său nu a mai putut să-i fie alături deoarece īn anul 1952 a decedat după ce a avut probleme cu regimul comunist.
    Din 1954, mama i-a fost īn permanenţă alături, pānă īn anul 1999 cānd a trecut īn lumea celor drepţi. Mama i-a fost cel mai deosebit prieten faţă de care a avut īn permanenţă un respect şi o admiraţie nelimitată. Chiar şi la 60 de ani era muştruluit de către mama sa şi primea īntotdeauna cu plăcere şicanele din partea sa.
    Īn 1958 avea să termine liceul şi pentru faptul că la acea vreme nu exista Universitate īn Craiova nu şi-a mai continuat studiile şi s-a angajat ca bibliotecar şcolar. Īn fapt, neavīnd posibilităţi materiale să-şi continue studiile īn alt oraş a făcut acest compromis de a fi bibliotecar cu jumătate de normă la 2 şcoli craiovene (Şcolile Nr.13 şi Nr.17). Ca bibliotecar şcolar timp de patru ani a avut posibilitatea să cunoască cāţiva īnvăţători de excepţie precum domnii. Slăvescu, P. Greceanu, Negreţ şi Cauc. Pentru domnia sa, aceştia au reprezentat demne modele de oameni şi dascăli. L-a marcat faptul că aceşti dascăli care activau la insituţii de īnvăţămānt de la periferia oraşului făceau eforturi extraordinare pentru şcolarizarea copiilor din aceste zone.
    Perioada petrecută ca bibliotecar şcolar, i-a dat şansa să fie pregătit pentru viaţă, perioadă pe care Virgil Bălan a considerat-o drept ceea mai bună practică pedagogico-didactică. Īn anul 1962 avea să dea examen la Institutul Pedagogic din Craiova la Facultatea de Istorie-Geografie. La facultate, spune că a cunoscut şi a avut parte de oameni şi profesori cu totul şi cu totul deosebiţi, dintre care a ţinut să-i amintească pe următorii:
    Nicolae Rădulescu, unul din marii geomorfologi īn plan mondial
    Aurel Golimas, citat de marele N.Iorga īntr-una din lucrările sale
    ca fiind ”un profesor excepţional”
    - Barbu Teodorescu, primul secretar al savantului N.Iorga
    - Toropu
    - Şchiopoiu
    - Alexandru Roman, profesor de istorie contemporană, nimeni altul decāt unchiul politicianului Petre Roman. Despre acesta a spus că era un om cu totul şi cu totul deosebit la orele lui (seminariile) putānd vorbi pe lāngă istorie contemporană despre absolut orice, fără menajamente. Ba chiar de multe ori cānd ei ca studenţi se avāntau īn discuţii politice īi mai tempera, avertizāndu-i, din timp īn timp cu aceaşi formulare: ”Atenţie, să nu fie securitatea la uşă”. Virgil Bălan a considerat că era foarte simpatizat de Alexandru Roman deoarece acestuia īi placea şi sportul, īn tinereţe practicānd şi atletismul. A terminat facultatea īn anul 1965, dar a continuat să studieze īncă doi ani la Iaşi.
    Īn 1969 şi-a dat examenul de definitivat, a terminat Institutul al 5–lea şi a prins repartiţie īn Raionul Craiova. A fost repartizat īn localitatea Tencănău unde nu s-a prezentat. Avea să schimbe īnsă repartiţia la Coţofenii din Dos, dar nici acolo nu avea să se prezinte la post deoarece era conştient că īn acele vremuri o dată stabilit īn mediul rural nu mai avea nici o şansă de a reveni īn oraş.
    Īn 1970 avea să intre ca profesor la Casa Pionierilor din Craiova. Aici s-a şi titularizat pe post şi tot de aici avea să iese la pensie peste 30 de ani īn anul 2000.

    DE CE ANTRENOR ĪN TENIS DE MASĂ ŞI NU PROFESOR DE ISTORIE
    “Faptul care m-a determinat să aleg tenisul de masă a fost că īn 1970 am avut de ales īntre a fi profesor de istorie, cu definitivat luat īn 1969, sau antrenor. Atunci am ales să rămān antrenor gāndind că nu pot face două lucruri bine īn viaţă.”
    A terminat facultatea cu cīţiva ani mai tārziu decāt alţii iar susţinerea lecţiei finale l-a făcut deasemenea să se gāndească la cariera de antrenor.

    Avea deja 28 de ani dar nu a beneficiat de o bibliotecă bogată şi nici nu a avut un mentor care să-i īndrume paşii spre a studia cărţile de pură specialitate, care aparţin atāt istoriei cāt şi filozofiei. Nu-i mai puţin adevărat că īn acele timpuri din biblioteci dispăruseră cărţile care aparţineau adevăratei istorii, rafturile fiind tixite de cărţi axate pe marxism, socialism ştiinţific sau economie politică socialistă. Chiar Virgil Bălan a participat īn anii 1960 - 1961 īntr-o comisie de epurare a bibliotecilor. Existau cataloage speciale care cuprindeau autori romāni şi străini care nu mai erau acceptaţi sub nici o formă, nici pentru studiu nici pentru pură curiozitate.
    Mai mult, istoria devenise un obiect care nu mai interesa pe nimeni la examenul de treaptă, la liceu. Se făcea o oră, două, pe săptamānă şi era o materie considerată egală cu lucrul manual, desenul sau muzica. Aceasta a fost ultimul factor hotărītor pentru a alege definitiv şi fără cale de īntoarcere o carieră de antrenor. Acest lucru nu a alterat īnsă īn nici un fel pasiunea pentru istorie.

    CUM A ĪNCEPUT AVENTURA ĪN TENISUL DE MASĂ
    Īn anii 1948 - 1949 pe cānd se afla īn clasa a V-a au apărut casele de pionieri, iar īn aprilie 1949 s-a īnfiinţat organizaţia pionierilor din Bucureşti. Īn septembrie 1949 s-au făcut şi primii pionieri din provincie, printre ei aflāndu-se şi Virgil Bălan. La casele pionerilor au apărut şi cluburile caselor de pionieri unde se găseau şi mese de tenis de masă. Copil īn acea vreme trăia sub impulsul marilor performanţe din tenisul de masă romānesc. Astfel, la vīrsta copilăriei ştia aproape totul despre Angelica Rozeanu, Sari Szas , Luci Slăvescu, Victor Vladone, Paneth Farcaş şi alţi mari jucători ai timpului. Tot īn acea perioadă mai precis īn 1950, echipa feminină de tenis de masă a Romāniei avea să cucerescă la Budapesta primul titlu mondial.

    La un moment dat, īn primăvara anului 1951, īn oraşul Călăraşi s-a organizat un mare concurs de tenis de masă care a reprezentat şi o selecţie pentru loturile naţionale. Practic cei care aveau să fie selecţionaţi urmau să participe īn vara acelui an la un cantonament de pregătire īn Poiana Stalin, actuala Poiana Braşov. Dintre cei peste o sută de copii prezenţi la concurs aveau să fie selecţionaţi numai doi, Virgil Bălan şi Marius Lăzărescu. Din nefericire Virgil Bălan nu a putut să plece īn cantonament īntrucāt ar fi urmat să susţină examenul de intrare la liceu. Īnsă, din cauza criteriilor politice nu a fost lăsat să dea examen de admitere. Eroul nostru avea să plece la Băileşti īn toamna anului 1951 unde l-a avut ca profesor de sport pe domnul Secu. Deşi nu avea facultate de profil acest dascăl avea o īnclinaţie deosebită pentru activităţile sportive. Astfel a reuşit ca la Şcoala Tehnică din Băileşti să formeze echipe de baschet, volei şi tenis de masă.
    La Băileşti printre marii iubitori ai tenisului de masă se afla şi profesorul de filozofie Constantin Dascălu cu care Virgil Bălan avea să joace zilnic.

    Tinerii acelor generaţii erau polisportivi. Un sportiv practica īn acelaşi timp volei, handbal, fotbal sau tenis de masă. Exemplu, marele fotbalist romān Iosif Petchtovski care a fost un mare jucător de tenis de masă al Romāniei. Virgil Bălan chiar l-a văzut jucānd tenis īn 1947 pentru ca apoi mult mai tārziu să-l vadă la Craiova jucānd ca fotbalist pentru U.T.A. ”CIOLA” a reprezentat Romānia la proba individuală a Campionatului Mondial de tenis de masă din 1953, competiţie care s-a desfăşurat la sala Floreasca din Bucureşti. Virgil Bălan a ţinut să facă o trimitere specială la această competiţie deoarece īn sala īn care a antrenat la Craiova a existat pānă īn 2007 o masă Barna pe care s-a jucat īn 1953, ultima care se mai putea găsi īn Romānia.

    Toată acestă pasiune pentru tenisul de masă avea să o īntrerupă īn februarie 1954 după nefericitul accident.
    La īnsănătoşire, īnsă, după venirea īn Craiova primul lucru pe care l-a făcut a fost să caute o sală de tenis de masă. Spunea că practic i-a fost imposibil să renunţe la tenisul de masă, avānd īn vedere rezultatele extraordinare pe care le īnregistrau īn plan mondial echipele naţionale.

    Toate aceste evenimente ale tenisului de masă romānesc, Virgil Bălan le-a trăit la intensitate maximă, alimentāndu-şi şi mai mult pasiunea pentru această ramură sportivă. Tot acest complex de evenimente l-a şi făcut īn 1956 să revină īn sala de tenis de masă. Pe atunci īn Craiova existau multe baze sportive şi cluburi unde se putea practica acest sport: Sala Voinţa, Clubul PTTR, clubul Medicina (la subsolul policlinicii 2), clubul Metalo-Chimic, Dinamo, Spartak, Poligrafia. De menţionat că īn toate liceele craiovene existau mese de tenis de masă.
    Reīntoarcerea la tenisul de masă a făcut-o la clubul Poligrafia. Īntr-o după-amiază a toamnei anului 1956 cu multă timiditate şi precauţie, Virgil Bălan, s-a dus la sala clubului unde şef era un anume domn căruia toţi i se adresau cu apelativul Nea Bomboană. I-a cerut acestuia voie să joace, şi aşa a revenit la marea sa pasiune. Pe atunci Poligrafia Craiova era un club select avīnd săli de rummy, şah, tenis de masă şi sală de bibliotecă.
    Deşi existau atātea locuri īn care se putea practica această ramură sportivă, tenisul de masă nu era un sport organizat la acea vreme. Toată lumea făcea tenis de masă din plăcere. Ba se mai făceau şi pariuri īntre cei mai buni practicanţi pentru a avea şi o miză īn joc. Din cānd īn cānd se mai participa şi la competiţiile naţionale fără a fi īnregistrate, īnsă, rezultate notabile.
    Īn Craiova au fost cāţiva jucători talentaţi care dacă ar fi fost bine antrenaţi ar fi putut ajunge mari jucători cu rezultate notabile īn tenisul de masă romānesc. Dintre aceştia a ţinut să-i remare pe Mişu Wolf, Nicolae Ciobanu (Sică), Dr. Gil Iordache, Gil Iordănescu (”Minune”), Gherase (fotbalist la Locomotiva Craiova), Schwartz–Hună.
    Īn anii 1957-1958 au īnceput oarecum să se schimbe lucrurile: au īnceput să fie organizate concursuri pe raion atāt la nivelul judeţului cāt şi la nivelul Olteniei. Se ţineau concursuri la Tīrgu–Jiu, Calafat, Drobeta Turnu Severin. Īn Oltenia au existat cāţiva jucători de tenis de masă foarte buni :
    la Drobeta Turnu–Severin dr. Eva;
    la Tīrgu–Jiu fraţii Udriştoiu, cel mai mic cunoscutul doctor craiovean
    din zilele noastre, iar cel mijlociu fost director la Combinat;
    la Calafat fraţii Pīrlea (toţi 3 instrumentişti).
    Īn Craiova erau la sfārşitul anilor ’50 3 jucători de excepţie:
    Gabriel Ploscaru, component al echipei de tineret a Romāniei;
    Dinu, clasat la individual īn primii 16 īn Romānia;
    Mihai Motancea, a venit īn acea perioadă īn Craiova, īn timp ce era
    vicecampion european cu echipa naţională, la juniori mari.

    Virgil Bălan a jucat īn anii 1958–1959 la clubul Dinamo Craiova, care era una dintre grupările sportive īn ascensiune. Pe atunci sportivii valoroşi erau atraşi către Dinamo Craiova pentru că erau īncadraţi pe posturi de subofiţeri.

    După legitimarea la Dinamo Craiova, la sfārşitul lui 1959 Virgil Bălan s-a legitimat ca sportiv la Clubul Electroputere. La gruparea din Valea Roşie a existat, īn acele vremuri, un om, nea Vasile, care era cu adevărat pasionat de tenisul de masă. Acest om a īnscris practic, cu acte īn regulă, la federaţie, prima echipă a Craiovei īn campionatul naţional. Īn echipă alături de Virgil Bălan mai erau Mihai Motancea, Gabriel Ploscaru şi Nicolae (Sică) Ciobanu. Īn cadrul acestei echipe Virgil Bălan avea un dublu rol: partener foarte bun pentru coechipieri, dar şi omul care răspundea de problemele administrative şi financiare ale secţiei de tenis de masă. El era cel care organiza toate deplasările echipei. A spus că a avut un sprijin total din partea celor 3 colegi şi le-a mulţumit din tot sufletul pentru acele clipe de neuitat prin care au trecut īmpreună.
    Īn acea perioadă a primit un sprijin neaşteptat din partea lui Titu Merfu, metodist īn cadrul C.J.E.F.S. Dolj. L-a cunoscut foarte bine şi īn 1959 avea să-i propună să meargă ca instructor la Campionatul Naţional de juniori I, la Bucureşti.
    Acesta a fost primul concurs major al lui Virgil Bălan şi practic de aici, din decembrie 1959, a īnceput prodigioasa carieră a antrenorului emerit.

    PRIMELE REZULTATE CA TEHNICIAN
    La Campionatul Naţional al juniorilor I de la Bucureşti (decembrie 1959) i-a avut ca jucători īn concurs pe Paul Pasternac şi Lazăr Marton (aceştia stăteau pe str. Madona Dudu, denumită pe atunci strada evreilor, la doar două minute de sala Dinamo). Cei 2 au evoluat acceptabil, dar după acest concurs ambii au vrut să facă mare performanţă. Lazăr era mai talentat, īn timp ce Pasternac era un foarte bun luptător, cu un joc agresiv (Virgil Bălan:”temperament vulcanic, caracter occidental”) şi cu un psihic de īnvingător.
    Astfel Virgil Bălan s-a văzut nevoit să īnceapă primele antrenamente organizate. A fost ajutat īn demararea acetui program de pregătire de Nicolae Buliga, profesor la Şcoala nr. 2 şi instructor la clubul Dinamo Craiova.
    Sala de pregătire au stabilit-o pe strada Unirii līngă celebra covrigărie. Preşedinte al Consiliului Regional pentru sport era domnul Trotea, care a acceptat ca tenisul de masă să se instaleze īn acea sală. Īn sală īnsă era un frig pătrunzător, iar Virgil Bălan nu avea curajul să facă focul de frică să nu i se reproşeze că risipeşte lemnele. Norocul i-a venit tot de la acest şef al sportului, care trecīnd īntr-o zi pe acolo să vadă ce se īntīmplă, (acest domn Trotea, fost sportiv la viaţa lui, fundaş la echipa de fotbal Rovine Craiova), chiar a ordonat ca la toate antrenamentele de tenis de masă să se facă foc, pentru a exista condiţii umane de pregătire.
    După acest īnceput, īn vara lui 1960, Virgil Bălan a revenit la clubul Dinamo Craiova, dar ca instructor. Aici a creat o secţie de tenis de masă, īnscrisă la federaţie, după care au īnceput şi participările la mai toate competiţiile interne. Īn acea perioadă o mulţime de copii se īndreptau spre tenisul de masă. Īncet–īncet au apărut şi rezultatele īn plan naţional. Secţia funcţiona pe categorii de vārstă: copii, cadeţi, juniori I şi seniori.
    La Campionatul Naţional de juniori I, din iarna lui 1960, īn proba băieţilor, Craiova a cucerit locurile 2 şi 3, ocupate īn ordine de Paul Pasternac şi Lazăr Marton. Acestea au fost primele rezultate notabile ale tenisului de masă din Craiova şi bineīnţeles ele sunt legate de numele lui Virgil Bălan.

    Tot legat de mari tehnicieni spune că a avut şansa de a a prinde o generaţie de antrenori model şi i-au fost toată viaţă īn memorie următorii:
    Victor Marcu - technician la Progresul Bucureşti;
    Petru Pop (nepotul lui Iuliu Maniu - absolvent de drept) – de la Voinţa Bucureşti;
    Panet Farcaş - antrenor la Cluj–Napoca;
    Victor Vladone – antrenor la Constructorul Bucureşti, pe care-l considera cel mai mare teoretician;
    Procopeţ – technician la Arad, care avea şi calitatea de foarte bun manager;
    Constantin Comarnischi (nea Titi) – un mare susţinător al muncii pe care o desfăşura, la īnceputul carierei, Virgil Bălan. A fost jucător şi antrenor al lotului naţional. Nu iubea oltenii, dar avea o simpatiei extraordinară pentru tīnărul tehnician craiovean. Īn 1963 in Revista “Stadion” Virgil Bălan a beneficiat de un amplu articol, pe baza unei prezentări foarte generoase a lui “nea Titi”.
    La īnceputul carierei de tehnician a avut un sprijin important īn persoana lui Sever Daneţ, cel care pānă īn 1978 a ocupat funcţia de secretar general al Federaţiei Romāne de Tenis de masă. Acesta era originar din Baia de Aramă şi sentimental a fost tot timpul alături de olteanul său.

    Debutul spre o carieră de antrenor emerit a fost posibil datorită şi ocupaţiei de bibliotecar. Cum viaţa lui Virgil Bălan era legată de sala de tenis de masă, serviciul de bibliotecar la şcolile 13 şi 17, i-a permis să-şi facă un program de antrenamente şi chiar să facă deplasări. Directorii celor două instituţii de īnvăţămīnt craiovene cunoşteau pasiunea lui Virgil Bălan şi văzānd cu cātă rigurozitate īşi făcea treaba i-au acceptat şi unele lipsuri de la program.

    ĪN TENISUL DE MASĂ ROMĀNESC APĂREA UN NOU NUME ĪN RĪNDUL TEHNICIENILOR: VIRGIL BĂLAN
    Īn 1963 a reuşit să se claseze cu echipa de 16 – 18 ani pe locul 5 la Cupa Romāniei. Īn acelaşi an Paul Pasternac, a cucerit, la Baia Mare, titlul de vicecampion naţional la categoria juniori I. Paul a pierdut la limită titlul naţional, 2-3 cu Hitveghy (Harghita). Trebuie menţionat faptul că tatăl lui Paul Pasternac a decedat cu 2 zile īnainte de finala Campionatului Naţional. Fiind dintr-o familie de evrei, conform tradiţiei tatăl său a fost īngropat a doua zi după deces. Mama lui Paul, Ota Pasternac, a fost cea care a insistat ca el să participe la finala naţională : “Puchi, dragă, te urci īn tren şi te duci la nen’tu Virgil la Baia Mare. Şani nu mai este, iar viaţa continuă. Aşa că trebuie să īţi vezi de viaţa ta.”
    Paul Pasternac şi Lazăr Marton au avut ca juniori succes cu echipa naţională īn partidele cu Bulgaria şi Yugoslavia. Tot īn acest timp Virgil Bălan s-a văzut nevoit să renunţe la serviciul de bibliotecar, avānd īn vedere că īn toamna lui 1962 a intrat la Institutul Pedagogic.

    A. Moment de cumpănă
    Marea lovitură a īnceputului de carieră de tehnician, Virgil Bălan a primit-o īn iarna 1963–1964. Atāt Paul Pasternac, cāt şi Lazăr Marton fiind evrei, au plecat cu familiile īn Israel. A fost cea mai grea īncercare din cariera de antrenor, pentru că această lovitură dureroasă l-a pus īn cumpană. Toata munca depusă pānă atunci şi toate speranţele legate de marea performanţă īn tenisul de masă i s-au năruit. A fost un moment de cotitură, dar Virgil Bălan a decis că nu trebuie să renunţe ci să-şi continue munca de antrenor.
    Cu toate că au plecat de tineri Virgil Bălan le-a urmărit cariera celor doi. De fapt ambii au reuşit mult mai uşor decīt alţi imigranţi datorită faptului că au fost jucători de tenis de masă de mare performanţă. Lazăr Marton (Lulu) a ajuns director la o bancă īn Tel Aviv, dar a rămas foarte legat sentimental de Romānia. A revenit de foarte multe ori īn ţară să-şi revadă prietenii şi, de fiecare dată, pe “nea Virgil”. A fost la curent cu tot ceea ce s-a īntīmplat īn tenisul de masă craiovean şi romānesc. Toţi jucătorii romāni care au ajuns la concursuri īn Israel au fost foarte bine primiţi, de fiecare dată. Īn 2005, un telefon de la Lucian Bălcianu i-a adus vestea că Lulu a decedat īn urma unui infarct.
    Paul Pasternac a ajuns directorul celei mai mari Case de Asigurări Private din Israel. A revenit īn Romānia īn 2004, după 40 de ani, şi şi-a făcut timp pentru o zi să vină special la Craiova pentru a-l revedea pe “nea Virgil”. El a făcut carieră şi īn tenisul de masă. După ce a plecat din Romānia avea să evolueze pentru naţionala de seniori a Israelului. Īn anii ‘60 a jucat īn Suedia la Campionatul Mondial fiind īnscris chiar pe afişul competiţiei. La acea vreme Eleonora Mihalea, o mare jucătoare a Romāniei, spunea că pe afişul competiţiei a scris: “La acest Campionat Mondial participă şi Paul Pasternac, pe care nu trebuie să-l confundaţi cu Boris Pasternac autorul celebrului roman – Doctor Jivago”. Practic era o dublă reclama la acea vreme, referitoare atāt la competiţia mondială, cāt şi la filmul ecranizat după celebrul roman.

    B. Un alt īnceput
    După plecarea celor 2, Paul Pasternac şi Lazăr Marton, Virgil Bălan a reuşit să-şi revină destul de repede şi să-şi continue activitatea de antrenor. Tehnicianul a precizat că a avut o voinţă extraordinară de a-şi continua activitatea de descoperire şi formare de mari performeri īn tenisul de masă.
    A luat-o de la capăt şi a format o noua generaţie. Astfel īn 1964 a īncropit un lot de 6 jucători, format din: Dumitru Arjoca, Mihai Bobocică, Mihai Colţescu, Marin Firănescu, Pavel Lucian şi Marin Roncea. Īntre ei exista o diferenţă de 5 ani, lucru care īnsă nu s-a observat īn pregătire.
    Scopul selecţiilor nu a fost niciodată acela de a avea mulţi sportivi īn sală, ci īn primul rīnd sportivi care să aibă īndemīnare către acest sport. Ca exemplu spune că generaţia lui Mihai Bobocică a fost una īn care toţi erau foarte talenaţi, aveau o īndemānare specială pentru tenisul de masă. Aşa a şi creat acel lot īn care Mihai Bobocică avea 8 ani şi jumătate, Dumitru Arjoca aproape 12 ani iar Marin Roncea avea 13 ani. Din lotul celor 6, a reuşit din cei care aveau vārsta junioratului să facă jucători valoroşi pentru categoriile juniori II si I.
    Mai mult aceştia s-au dovedit, la rāndul lor, foarte buni şi ca parteneri pentru copiii care veneau din urmă: Mihai Bobocică, fraţii Firănescu, fraţii Colţescu, Constantin Duca, Marius Segal, Liviu Sabău şi Dan Vlădoiu. Cei mari īnţelegeau mult mai repede explicaţiile teoretice, lucru care nu se īntāmpla cu cei mici. Īntrucāt aceştia īnţelegeau mult mai greu ceea ce li se cerea, tehnicianul a fost nevoit să aplice principiul pedagogic – al demonstraţiei corecte. Cei mai mari īnvăţaţi deja şi formaţi să aplice corect tehnicile tenisului de masă au fost adevărate modele pentru cei mici, care de la antrenament la antrenament īncercau să imite cāt mai bine loviturile tehnice. Poate nu erau cele mai perfecte execuţii, dar puştii Craiovei se apropiau īncet–īncet ca tehnică de ceea ce se juca la nivel de mare performanţă avānd īn vedere ca īn acele timpuri, Romānia a dominat īn plan internaţional atāt īn tenisul de masă feminin cāt şi cel masculin.
    După crearea acestui tānăr lot de jucători, la īnceputul anilor 60, Virgil Bălan a īncercat şi a reuşit cu ajutorul Clubului Dinamo Craiova să participe īn anii 1963–1965 la foarte multe concursuri chiar de categorie mai mare decāt vārsta puştilor Craiovei. Participānd la aceste concursuri, tinerii jucători au acumulat cunoştinţe tehnice, tehnico-tactice şi īn acelaşi timp au cāştigat foarte mult din punct de vedere psihologic. De la turneu la turneu tinerii sportivi au demonstrat mai mult curaj şi fiecare şi-a creat o personalitate puternică.

    Īn perioada de după 1965 Craiova a avut şi o echipă de fete formată din: Georgeta Fuiorea, Marinela Tomescu, Ana Simionescu, Rodica Mataizer şi Carmen Căpriţă. S-a putut face şi tenis de masă feminin īntrucĀt exista o sală de tenis de masă bună, dotată de federaţie cu 8 mese cehoslovace. S-a putut face această echipa de fete īntrucāt la Dinamo Craiova a existat un mare susţinător al tenisului de masă: Stelian Mataizer (fost arbitru divizionar A de fotbal şi unul dintre marii susţinători ai fotbalului craiovean. A fost cel care prin calitatea pe care o avea a reuşit să reamenajeze Stadionul Tineretului contribuind şi la construirea tribunei a 2 a şi a peluzelor, marea arenă sportivă a Craiovei din acea vreme, cea pe care īn 1964 Ştiinţa a promovat pe prima scenă a fotbalului romānesc).

    C. Primele titluri naţionale
    Echipa de fete a Craiovei a avut rezultate notabile īn acea perioadă. Georgeta Fuiorea şi Marinela Tomescu au fost campioane naţionale atāt la categoria juniori II cāt şi la categoria juniori I.
    Īn urma acestor rezultate s-a creat şi o echipă de divizia A care avea să īncheie campionatul pe locul 5. Georgeta Fuiorea şi Marinela Tomescu au fost două dintre jucătoarele de top ale Romāniei. Georgeta Fuiorea a jucat şi īn echipa naţională de senioare a Romāniei īn timp ce Marinela Tomescu juca de la egal la egal cu surorile Korodi, Monica Hariga sau chiar cu Carmen Crişan care era campioana mondială la acea vreme.
    Băieţii cei noi (lotul Bobocică) au avut rezultate deosebite. Astfel īn 1964 Craiova a cāştigat primul titlu naţional. Performanţa a reuşit-o echipa juniorilor II alcătuită din Dumitru Arjoca şi Pavel Lucian. Aceştia au īnvins īn finala de la Tg. Mureş o echipă redutabilă formată din Gheorghe Sīngeorzan şi Vasile Sala. Tot la Tīrgu Mureş s-a cāştigat şi primul titlu individual pentru Craiova după ce Dumitru Arjoca a dispus īn finală de Şerban Doboji cu 3 la 1.
    Din 1965 pentru că a refuzat să se ducă profesor la ţară, īntrucāt la acea vreme erau puţine posturi scoase la concurs īn Craiova, Federaţia Romāna de Tenis de Masă (preşedinte Sever Daneţ) a hotărāt să-l plătească pe Virgil Bălan ca antrenor prin asociaţia sportivă. Astfel avea o normă īntreagă ca antrenor la clubul Dinamo Craiova. (n.a. ulterior avea să absolve cursurile de antrenor īn 1969, la Timişoara).
    Dată fiind activitatea şi rezultatele īnregistrate de tinerii jucători craioveni, Federaţia a considerat Bănia ca pe un centru regional de tenis de masă. Lucru acesta s-a materializat şi prin faptul că Federaţia a sprijinit īntrutotul activitatea din Craiova. Dincolo de sprijinul moral, tenisul de masă craiovean a fost dotat cu materialele sportive performante (mingii, palete, echipament) şi bineīnţeles cu cantonamente de pregătire care aveau durata de o lună. Imediat a urmat şi numirea lui Virgil Bălan ca antrenor īn colectivul lotului naţional de perspectivă.

    După primele două titluri naţionale obţinute īn 1964 succesele au īnceput să curgă atāt la fete, cāt şi la băieţi. Mihai Bobocică, Dumitru Arjoca şi actualul vice-preşedinte al B.R.D Jean Andronie au cāştigat numeroase titluri naţionale la individual şi pe echipe la categoriile cadeţi şi juniori. Mai mult, Marin Firănescu a fost chemat pentru 6 luni la o pregătire centralizată cu echipa naţională de seniori.
    Totul era īn ascensiune īn vara anului 1967. Exista lot de perspectivă, apăruseră rezultatele, Vigil Bălan antrenor tānăr, simpatizat de tehnicienii īn vārstă, dar avea să apară şi inevitabilul.
    Clubul Dinamo Craiova era ca şi desfiinţat iar Consiliul Judeţean al UTC a solicitat preluarea sălii de tenis de masă pentru a o transforma īn Casă de Cultură a Tineretului.
    Īn vara acelui an 1967 C.S. Dinamo Craiova şi-a cedat toate bazele sportive: baza de la luncă, actual㠔Constructorul” şi inclusiv sala de tenis de masă o sală foarte bună pentru pregătire (parchetată, cu gaze, etc).
    Aşa a īnceput calvarul. S-a realizat Casa Tineretului la Dinamo şi au acceptat să funcţioneze şi tenisul de masă īn aceiaşi sală cu condiţia ca mesele de joc să fie puse īnainte de fiecare antrenament şi luate imediat după aceea. Īn plus nu se mai puteau ţine concursuri īn sală īntrucāt directorul Casei Tineretului, nimeni altul decāt actualul preşedinte al C.C.I.O., Gheorghe Albu nu a īnţeles ce īnseamnă performanţa şi le-a creat numai probleme. Virgil Bălan spunea că aceia care au preluat sala au fost de o crasă indolenţă.
    Date fiind condiţiile pe care a trebuit să le suporte tenisul de masă din Craiova Vigil Bălan s-a văzut nevoit ca la doi din băieţii de mare perspectivă să le dea dezlegare şi aceştia īn 1969 să plece la Clubul Politehnica Bucureşti. Cei doi, Mihai Bobocică şi Mihai Colţescu au fost foarte bine primiţi īn echipa bucureşteană şi au format cu Gheorghe Teodor şi Nicolae Stelian sub bagheta tehnicianului Andi Ardeleanu. Īn acea formulă īn 1971 au cāştigat titlul naţional şi au participat īn Cupa Campionilor Europeni. Avānd 15-16 ani au avut şansa să stea īn celebrul cămin 303 al Politehnicii īmpreună cu jucătorii echipei de baschet Politehnica, marii rivali din acea vreme ai formaţiilor Dinamo şi Steaua.
    Dintre aceştia Ionuţ Popa (craiovean!) a avut o grijă deosebită de cei doi urmărindu-le permanent atāt activitatea sportivă, cāt şi cea şcolară.
    Ca şi cluburi din 1967 cānd s-a desfiinţat Dinamo Craiova tehnicianul şi jucătorii săi au mai trecut pe la grupările Atletul şi Progresul Craiova (atāt cu băieţii, cāt şi cu echipa divizionara a fetelor). La La Progrsul Craiova a beneficiat de sprijinul a doi oameni sufletişti Andrei Buză şi Victor Pietraru (un foarte bun metodist şi un om foarte diplomat).

    STARTUL SPRE MAREA PERFORMANŢĂ
    Virgil Bălan: ”Totul a ţinut de şansă, sau poate de acel destin pe care nici unul dintre noi nu ni-l cunoaştem!”
    Un alt capitol al tenisului de masă craiovean are ca bornă de plecare anul 1970, an care avea să debuteze īn cel mai nefericit mod pentru această ramură sportivă al cărui motor era Virgil Bălan.
    Īn ianuarie 1970 Virgil Bălan a avut neplăcuta surpriză ca īn plină iarnă să găsesască mesele de tenis scoase afară īn curtea fostului club Dinamo. Atunci era vacanţa de iarnă a elevilor şi īn disperare de cauză a luat hotărārea, fericită pentru acel moment, să mute mesele īn subsolul Facultăţii de Agricultură unde exista o sală de sport improvizată pentru studenţi (celebrul ”beci” unde īn prezent funcţionează sala de cursuri a Facultăţii de teatru ). A avut şi norocul că Ovidiu Gadidov cel care conducea orele de educaţie fizică de la facultate era un mare iubitor de tenis de masă (deseori acesta glumea cu Virgil Bălan spunāndu-i: ”Bună ziua ţi-am dat, belea mi-am căpătat!”).
    Sala fiind mică, īmpărţită īn două, nu a făcut posibilă existenţa ambelor secţii: de fete şi de băieţi.
    Secţia de fete a rămas la Progresul Craiova īn pregătirea lui Lucian Vīlceanu şi īncetul cu īncetul a dispărut.
    Īn 1970 Virgil Bălan a fost numit īn septembrie profesor la Casa Pionierilor din Craiova.

    Virgil Bălan a īnceput să facă mare performanţă iar dacă ar fi rămas profesor de istorie nu ar fi putut să continue acest lucru īntrucāt trebuia s㖺i ţină orele, să fie diriginte, să facă toate activităţile pedagogice īnscrise īn programă, lucru care practic i-ar fi īnchis orice culoar către marea performanţă.
    Odată īncadrat la Casa Pionerilor a putut să-şi continue activitatea de mare performanţă. După doamna Popescu au urmat ca directori doamna Maier, domnul Dan Angelescu şi doamna Negrea toţi susţināndu-l să-şi facă activitatea de mare performanţă după un program de pregătire pe care şi-l īntocmea singur.
    A adus băieţii de la Clubul Sportiv Universitatea Craiova şi a īnceput din nou o muncă intensă avīnd acum un program glisant dar şi o sală de pregătire propice la dispoziţie.
    Īn acea perioadă a declarat că permanent i-a avut alături pe cei de la Facultatea de Agricultură, fie că a fost vorba de profesorul Liviu Pop sau Costel Barbu. De asemenea i-a avut alături pe rectorii Universităţii din Craiova,īn frunte cu Tiberiu Nicola.
    La Casa Pionerilor exista o săliţă improvizată dar pe care o avea la dispoziţie īn permanenţă. Aici a descoperit-o pe Maria Păun care avea să devină ulterior campioană naţională şi componentă a lotului naţional.
    Īn 1971–1972 succese deosebite au īnregistrat la masculin Sabău şi fraţii Colţescu care au cucerit numeroase titluri.
    Cu echipa a promovat īn 1970 īn Divizia A dar un an stătea īn A un an pica. Īn 1972 s-a reīntors la Craiova Mihai Bobocică după ce a terminat liceul īn Bucureşti şi a reuşit la facultate. Tot atunci a venit la Craiova, de la Politehnica Bucureşti, Gheorghe Teodor care īn anul 1989 avea să deţină funcţia de Secretar General al Federaţiei Romāne de Tenis de Masă, iar īn prezent director executiv al Federaţiei S.U.A.

    Astfel s-a creat o secţie normală de mare performanţă şi Virgil Bălan spunea că a avut pentru prima dată atunci satisfacţia unei munci de 10 ani. Mai mult spunea că perseverenţa domniei sale nu a fost īn zadar şi a reuşit să creeze o secţie performantă respectată īn īntreaga ţară.
    Īn 1972 echipa a rămas īn Divizia A avāndu-l īn echipă pe Gheorghe Teodor cel care a impus un comportament de performanţă, a creat o relaţie foarte apropiată īntre coechipieri, fapt care a făcut ca echipa Craiovei să īnceapă să se impună īn plan naţional şi la categoria seniori. Gheorghe Teodor nu a fost numai şansa Craiovei ci practic a fost şi şansa tānărului tehnician de a face mare performanţă. El a obţinut mai multe titluri de campion naţional dar a impresionat şi la Campionatele Mondiale din 1975, Bombai, India, şi 1977 Birmingham, Anglia. Aceste lucruri au dovedit că a fost foarte inspirat cānd a ales să vină la Craiova īntr-un colectiv tānăr care avea să formeze o echipă redutabilă. Īn jurul lui Gheorghe Teodor s-a format un nucleu de mare performanţă, alcătuit din Marin Firănescu, Mihai Bobocică, Daniel Mihai, Liviu Sabău, Dan Vlădoiu, Jean Andronie şi Eugen Borca. Cu toate acestea cāt timp Gheorghe Teodor a jucat la Craiova echipa nu a reuşit să cāştige nici un titlu la seniori .
    Īn acel timp, īn tenisul de masă romānesc, rivale erau două mari echipe C.S.M. Cluj (antrenor Farcaş Paneth tehnician de renume mondial, cel care a antrenat-o pe regretata Angelica Rozeanu cāştigătoare a 29 de medalii la Campionatele Mondiale, dintre care 17 de aur, şi 8 medalii la Campionatele Europene) şi Progresul Bucureşti (antrenor Nicolae Angelescu, cel care īn 1977 a publicat cea mai valoroasă carte despre tenisul de masă din Romānia şi cel care avea să fie după 1989 primul preşedinte al Federaţiei Romāne de Tenis de Masă).
    Īn acel timp Craiova domina tenisul de masă masculin la categoriile copii, cadeţi şi juniori mari. Jucătorii din Bănie erau īn fruntea clasamentelor lucru care arăta clar că īn Craiova exista o şcoală de tenis de masă cu trăsături foarte bine conturate din punct de vedere tehnic şi tehnico–tactic. Deja īn ţară un jucător din Craiova era cunoscut după stilul de joc. (A existat şi un moment amuzant la o competiţie individuală cānd un jucător de la Progresul i-a spus propriului antrenor: “Eu fac doar contre cu reverul iar acesta din Craiova face numai puncte din rever.” La Campionatul Mondial de la Ciba jucătorul Paul Haldan din echipa Olandei a făcut un punct cu o lovitura de rever – backhand – cāştigānd meciul şi spunānd īnainte de efectuarea loviturii: “Şi acum o lovitură a la Bălan.”)
    A venit rāndul ca echipa Craiovei să cāştige la seniori prima Cupă a Romāniei īn anul 1981. Pānă atunci Craiova disputase trei finale de Campionat Naţional cu echipa, Gheorghe Teodor şi Marian Firănescu, toate trei pierdute. A treia oară titlul a fost pierdut īntr-un mod aproape dramatic: Firănescu conducea cu 2–0 la seturi şi 16–13 iar Virgil Bălan nu era īn sală. A intrat la acest scor şi avea să vadă cum Craiova pierdea al treilea titlu consecutiv.
    Īn sală īn anii 1972, 1973, 1974 şi-au făcut apariţia alţi tineri jucători: Mircea Nicorescu, Eugen Florescu, Paul Haldan, Truică Coliţă şi Nef Sandu care au făcut progrese impresionante. Īn perioada 1975–1977 acestora li
    s-au adăugat Vasile Florea, Călin Toma, Cristian Tiugan, Valentin Dobai, Viorel Bădescu, Benone Dumitrescu, Costel Bădoi şi Marian Copaci.
    Secţia condusă de Virgil Bălan a avut calitatea de a crea un spirit de echipă extraordinar. Cei din generaţia veche īi ajutau foarte mult, şi īn permanenenţă, pe tinerii veniţi. Exista, īn acea perioadă, un spirit de
    Fair-play ieşit din comun. Sportivi cei mari īi protejau şi susţineau necondiţionat, pe cei mici. Nu exista ranchiună, toţi formau o mare familie. Lucrul acesta a fost parctic şi explicaţia rezultatelor excelente obţinute de tenisul de masă craiovean. Acest spirit de camaraderie şi de fair-play a fost scos īn evidenţă īn permanenţă de celebra jucătoare şi antrenoare federală Ela Constantinescu Zeller .
    oul nostru spunea că acesta reprezenta şi trebuie să reprezinte adevăratul fair–play īn sport: lipsă totală de egoism şi existenţa unei corectitudini morale. Acesta a fost lucrul de bază īn secţia de tenis de masă a Universităţii Craiova.

    Contactul cu străinătatea
    Din 1977 au īnceput să existe şi contacte internaţionale cu echipele de la Szolnok (Ungaria) şi Cotbus (RDG), unde tenismenii romāni au avut rezultate pozitive. Aceste īntālniri internaţionale au creat o şi mai mare dorinţă din partea jucătorilor de a obţine rezultate īn plan naţional şi de a fi selecţionaţi la loturi. Dorinţa lor de atunci nu era de a avea anumite avantaje materiale ci pur şi simplu să īntālnească sportivi din alte ţări şi să călătorească şi ei īn afara ţării.

    Īn plan internaţional au īnceput să apară rezultatele.
    Īn iulie 1980 la Poznan (Polonia), echipa Romāniei de cadeţi īn formula Vasile Florea (13 ani) – Costel Bădoi ambii craioveni, a cucerit medalia de bronz īn timp ce echipa de juniori I, formată din trei craioveni: Eugen Florescu, Mircea Nicorescu şi Paul Haldan la care s-a alăturat Andraş Feher a obţinut tot medalia de bronz. De remarcat că la acele campionate europene toţi ceilaţi concurenţi aveau, doar īn acel an, deja 10–14 concursuri internaţionale īn timp ce pentru juniorii romāni era prima ieşire.
    Īn 1981 la Topolciani (Cehoslovacia) s-a repetat performanţa: două bronzuri, la cadeţi, echipa fiind formată din Vasile Florea, Călin Toma şi Cristian Tiugan.
    Īn 1982 la Hollabrun (Austria), echipa Vasile Florea, Călin Toma şi Cristian Tiugan a cucerit titlul european la cadeţi īnvingānd īn finală după un meci entuziast cu scorul de 3-2 formaţia Italiei. De remarcat că īn semifinală Romānia a īnvins, cu scorul de 3-1, Suedia, o echipă care īl avea īn lot pe Thomas von Schelle care a ajuns īn timp campion mondial la seniori. A fost o medalie romānească şi un titlu european 100% craiovean. Tot īn aceiaşi perioadă echipa de seniori a Romāniei avea īn componenţă jucători ai Universităţii Craiova: Eugen Florescu, Mircea Nicorescu, Marian Firănescu şi Simion Crişan venit de la Cluj.
    Īn 1983 la Campionatele Europene de la Moscova echipa de seniori a Romāniei īn formula Simion Crişan, Andraş Feher, Vasile Florea (16 ani) şi Călin Toma (15 ani), a promovat īn prima ligă valorică a Campionatului European. Antrenorul principal la loturile naţionale era nimeni altul decīt Virgil Bălan.

    VĀRFUL PIRAMIDEI PENTRU SECŢIA DE TENIS DE MASĂ A CLUBULUI SPORTIV UNIVERSITATEA CRAIOVA
    Īn 1981 Universitatea Craiova a cāştigat prima cupă a Romāniei la seniori īn formula Eugen Florescu, Mircea Nicorescu, Paul Haldan, Vasile Florea, Călin Toma şi Cristian Tiugan. Craiova avea să cāştige de atunci de 16 ori consecutiv Cupa Romāniei, după care a mai intrat īn posesia ei de alte două ori.
    Īn 1982 Craiova avea să cāştige şi primul titlu naţional la seniori urmat de īncă alte 12 consectutive.
    Īn cei 13 ani īn care Craiova a cāştigat titlul naţional echipa Craiovei nu a suferit nici măcar o īnfrāngere. După cele 13 titluri pānă īn prezent Craiova a mai reuşit să cāştige de 3 ori campionatul.
    Virgil Bălan spunea că īn cei 13 ani Craiova nu a dominat tenisul de masă masculine romānesc doar la seniori, ci īn absolut toate celelalte competiţii de la copii pīnă la juniori I.

    A. Ajutorul de nădejde
    Īn cei 13 ani īn care craiovenii au dominat autoritar tenisul de masă masculin romānesc Virgil Bălan l-a avut alături pe Mihai Bobocică. Acesta i s-a alăturat īn munca de pregătire īntāi ca instructor şi apoi ca antrenor şi au format un cuplu care cu greu mai poate fi găsit īn ceea ce priveşte rezultatele obţinute.
    Īntr-un fel şi destinul lui Mihai Bobocică este asemănător cu cel al lui Virgil Bălan. Mihai Bobocică după ce a terminat I.S.E.–ul a avut de ales īntre a fi economist la C.F.R. sau antrenor. A ales tenisul de masă şi timpul a dovedit că a avut numai de cāştigat. Pe lāngă cariera pe care a avut-o īn Romānia unde a ajuns antrenor emerit şi a fost selecţioner la loturile naţionale de cadeţi, juniori şi seniori, după 1989 a făcut o carieră deosebită ca tehnician īn Italia unde activează şi acum cu mare succes. Profesorul īşi considera elevul ca fiind un foarte bun tehnician care citeşte toate calităţile şi defectele adversarilor. Faţă de alţi antrenori spunea că are calitatea de a da īn timpul unui meci un sfat tehnico–tactic care să aducă victoria jucătorului său.
    Virgil Bălan īşi aducea cu mare plăcere aminte despre prima īntālnire cu Mihai Bobocică: “Era īn anul 1962, avea 8 ani şi jumătate şi a venit la sală spunāndu-mi că vrea să fie jucător de tenis de masă. A fost un foarte bun jucător dintre cei care mi-au trecut prin mānă. De mic a avut o mentalitate de profesionist. Relaţia mea cu Mihai Bobocică a fost una excelentă īncă de la īnceput şi aşa a rămas de-a lungul vieţii, chiar dacă această relaţie nu a fost numai lapte şi miere pentru că au existat şi situaţii cīnd l-am amonestat fie că era jucător fie că era instructor sau antrenor. La īnceputul carierei din Italia de cāte ori avea probleme mă suna şi īmi cerea sfatul.”

    B. Oamenii de alături
    “Rezultatele pe care le-am avut la Clubul Sportiv Universitatea Craiova ne obligau să avem rezultate de top pentru că acest club era o familie, un tot, o entitate bine determinată.” – Virgil Bălan.
    Instituţia, Universitatea din Craiova, de la rector la ultimul cadru didactic a fost alături de sportivi. Virgil Bălan: “Ar fi nedrept să numesc anumite cadre didactice pentru că i-aş nedreptăţi pe alţii. Nu pot omite totuşi cāteva nume: Tiberiu Nicola – rector, prof. univ. Silviu Puşcaşu – rector, prof. univ. Titus Georgescu – rector, prof. Ianoş Feher - preşedintele secţiei de tenis masă, Constantin Barbu – facultatea de Agricultură.”
    Cānd secţia de tenis de masă Universitatea Craiova cāştiga cupa şi campionatul sportivii erau īn jurul lui Bobocică şi fredonau “Ştiinţa – Cupa şi campionatul".
    Trebuie spus că, la acea vreme, exista o rivalitate internă, voleiul vroia titlul la feminin. Băieţii de la volei vroiau şi ei să fie campioni. Handbalul la fel. Fotbalul era īn vogă, atāt echipa mare cāt şi echipa de tineret şi echipele de juniori. Tenisul de masă trebuia să ţină, de asemenea, cadenţa cu toate celelalte echipe din club .

    Apogeul
    Apogeul Clubului Sportiv Universitatea a fost īn 1991, cānd renumitul ziarist Emanoil Fīntīneanu a scris un frumos eseu “Anul Craiovei“. Fotbalul a luat totul. Voleiul , handbalul şi tenisul de masă, de asemenea.
    După 1991, “ANUL CRAIOVEI” īn sportul romānesc, şi secţia de tennis de masă a Clubului Sportiv Universitatea Craiova a intrat īntr-o nouă eră. Nu era vorba de o degringoladă, ci de faptul că marea majoritate a sportivilor care reprezentau Craiova, īn plan internaţional, apreciaţi pentru calităţile lor au fost curtaţi de cluburi din străinătate.
    Au īnceput īncet, īncet să plece şi din an īn an au rămas din ce īn ce mai puţini. Au plecat īn toate colţurile Europei, Grecia, Olanda, Franţa, Spania, Germania, Italia, Ungaria. Echipa de tenis de masă s-a subţiat. Virgil Bălan a avut, totuşi, şansa că din punct de vedere piramidal secţia stătea foarte bine. Existau copii de 13, 14, 15 ani care au reuşit cu brio să-i īnlocuiască pe cei plecaţi. S-au pierdut din păcate şi antrenori veritabili, cu o mare experienţă. Cel mai bun exemplu Mihai Bobocică care īn urma unui cantonament comun cu Italia a fost şi el “racolat“ şi a plecat īn Italia, de unde mai vine doar īn vacanţe.
    S-a mai īntāmplat un lucru care a care a făcut ca secţia de tenis de masă să piardă din valoarea ei pe plan intern şi internaţional. Cei care au profitat de plecarea vārfurilor īn momentul īn care au terminat liceul au plecat şi ei ajutaţi să-şi găsească loc de jucători īn străinătate ca parteneri jucători sau instructori-jucători. Unii dintre ei au obţinut rezultate deosebite pe plan internaţional la noile cluburi din străinătate.
    Pānă īn anul 1995 cānd Universitatea Craiova a dominat tenisul de masă masculin romānesc, lucru certificat de cāştigarea a 13 titluri nationale consecutive, la seniori, urmate apoi de alte trei titluri, cucerite īn ani diferiţi. Tot după 1995 s-au mai cāştigat două cupe, totalul fiind de 18 trofee īn această competiţie.

    Exodul
    Dintre sportivii care i-au trecut prin māna şi care apoi au plecat īn străinatate, Virgil Bălan i-a menţionat pe următorii :
    Vasile Florea şi Cristian Ignat īn Germania;
    Călin Toma, Eugen Cocan, Marius Piciu, Vasile Căluş, Costel Bădoi, Mircea Nicorescu, Lucian Filimon şi Cosmin Tupangiu īn Franţa;
    Cătălin Negrilă, Laurenţiu Capră, Alin Bobonete, Toma Mitrănescu, Radu Stelea şi Mircea Vitan – Italia;
    Paul Hīldan – Olanda;
    Marius Marinaş – Grecia;
    Cristian Tiugan – Belgia;
    Cristian Ţol şi George Mirea īn Spania.
    Au fost şi alţi jucători īn alte ţări dar numărul lor este foarte mare. Toţi aceşti jucători formaţi şi plecaţi din Craiova au participat cu foarte mult succes īn campionatele europene de cadeţi, juniori şi seniori.
    Dintre cei plecaţi ca jucători, unii şi-au continuat cariera īn tenisul de masă şi au avut rezultate deosebite şi ca antrenori :
    Cătălin Negrilă la clubul său a antrenat echipa Italiei, echipă care avea să cāştige ulterior Campionatul European;
    Mircea Nicorescu antrenorul echipei naţionale a Franţei;
    Cristian Tiugan – directorul echipei naţionale a Eleveţiei;
    Mihai Bobocic㠖 antrenorul echipei de juniori a Italiei.
    Aceste rezultate īn plan naţional şi internaţional ale echipelor de tenis de masă ale C.S. Universitatea Craiova au fost urmarea unei munci asidue, a unui program riguros de pregătire din toate punctele de vedere, lucru care a făcut ca acestă secţie să fie recunoscută ca fiind una de excepţie atāt īn plan intern cāt şi internaţional. Clubul avea la orice categorie de vārstă de la copii la seniori, o echipă competitivă īn plan internaţional .

    Īnceputul sfīrşitului unei echipe de legendă
    Īn anul 2000 a venit pensionarea lui Virgil Bălan şi secţia a fost preluată de alt antrenor care 3-4 ani cu sportivii pe care īi avea nu a mai putut sa facă faţă marii performanţe.
    După 1995 conducerea clubului C.S. Universitatea Craiova a găsit de cunviinţă să nu mai investească īn formarea tinerilor jucători. Datorită lui George Burcea echipele de juniori au fost pur şi simplu desfiinţate. Astfel īn 1998 C.S.S. Universitatea Craiova s-a trezit peste noapte cu cāteva echipe de juniori formate īn spiritul marii performanţe la şcoala lui Virgil Bălan. Aceste grupe de juniori aveau să aducă satisfacţii deosebite clubului C.S.Ş. Universitatea Craiova: cāştigarea unor titluri pe care niciodată nu le-a avut īn panoplie - titluri de campion balcanic şi participări la campionate europene datorită trioului : Alin Bobonete, Cosmin Tupangiu şi Radu Stelea. Directorul, din acea perioadă, a Clubului Sportiv Şcolar, Nicolae Dumitrescu, a ţinut īn mod deosebit să-l angajeze pe Virgil Bălan, dar nu ca antrenor ci īn calitate de coordonator al secţiei de tenis de masă băieţi. Datorită a ceea ce s-a īntāmplat īn 1998 forţa secţiei de tenis de masă a C.S. Universitatea Craiova a scăzut dramatic de la an la an, lucru care avut repercursiuni dramatice pentru viitorul secţiei. Numărul copiilor care veneau către acest sport s-a diminuat, iar secţia de tenis de masă a dispărut pur şi simplu din aria marii performanţe, iar acum este deja istorie. La finalul Campionatului Naţional ediţia 2004–2005, C.S. Universitatea Craiova avea să retrogradeze din superliga naţională. Īn octombrie 2005 Virgil Bălan s-a reīntors la conducerea secţiei de tenis de masă a Clubului Sportiv Universitatea Craiova la solicitarea de suflet a celui care conducea gruparea – pofesorul universitar emerit Ion Rinderu. A acceptat cu plăcere să revină dar ceea ce a găsit era un adevărat dezastru. Echipa era retrogradată, iar la secţie nu mai existau nici măcar 4 jucători cu care să īncropească un lot pentru a evolua īn divizia A. Nenorocirea era că nu existau jucători cu care să evolueze nici īn divizia B. A reuşit să convingă un jucător de 36 de ani, Eugen Colan, să rămānă la Craiova, l-a cooptat şi pe Daniel Simulescu după acesta ratase un contract īn Franţa şi graţie bunului său prieten Petre Arnăutu, antrenor la Slatina, a primit doi juniori de 16 ani pentru a putea evolua īn divizia A. Cu acest lot Virgil Bălan a declarat că a terminat onorabil campionatul 2005–2006, pe poziţia a 4-a şi era convins, la acea vreme, că īn 2–3 ani cu puştii pe care īi creştea la C.S. Universitatea Craiova ar fi putut reveni īn superliga naţională.

    Virgil Bălan a ţinut să precizeze că a creat şi un cadru familial īn plus la echipă. Dacă opta să aducă un sportiv din afară să evolueze pentru Craiova, se punea problema ca acesta să ajute la obţinerea obiectivului de vārf şi anume - DOAR LOCUL 1. Pentru Craiova īn acea perioadă locurile 2 sau 3 erau considerate īnfrāngeri īn competiţiile naţionale. Tehnicianul craiovean spunea că atāt el cāt şi bunul său colaborator Mihai Bobocică aveau grijă de fiecare sportiv īn parte. Ei se interesau de cazare, masă, şcolarizare, instruire şi īn mod special de factorul educaţional. Cei doi spun că nu au făcut niciodată diferenţe īntre jucătorii autohtoni şi cei veniţi din afara Craiovei.
    Cel mai bun exemplu īl reprezintă Gheorghe Teodor care a evoluat timp de 8 ani īn echipa Craiovei. Īn acea perioadă a cāştigat de 4 ori titlul naţional la individual seniori şi a fost şi căpitanul echipei naţionale. Īn prezent fostul elev al tehnicianului craiovean este Directorul executiv al Federatiei de tenis masă a S.U.A. Nu a uitat de unde a plecat şi de cāte ori a putut a sprijinit secţia de tenis de masă a C.S. Universitatea Craiova cu material sportiv. Īn fiecare an cānd vine īn vacanţa de vară īn Romānia vine special şi la Craiova pentru a-şi revedea foştii colegi de la I.S.E., de la echipă. Bineīnţeles că ajungānd īn Craiova trecea special să-l vadă pe nea Virgil. Virgil Bălan considera că acest lucru arăta că īntr-adevăr echipa Craiovei a fost o familie şi a reprezentat foarte mult pentru cei care şi-au īnceput cariera aici. Īn plus tuturor celor care au simţit gustul marii performanţe la C.S. Universitatea Craiova le-a rămas īn suflet clubul şi tehnicianul care i-au format. De exemplu Cristian Romanescu (preşedinte FRTM , care i-a fost şi elev la lot) Vasile Florea şi Teodor Gheorghe l-au sprijinit din plin pe Virgil Bălan să-şi continue activitatea de tehnician şi după pensionare.

    Īn 2006 Virgil Bălan insista pe ideea că īn momentul de faţă, nu doar īn tenisul de masă ci mai la toate ramurile sportive, nu mai există tehnicieni capabili să facă marea performanţă. El credea că in aceşti ani criteriile la care sunt supuşi antrenorii şi profesorii care participă la instruirea tinerilor sportivi au cunoştinţe foarte limitate şi aproape că nu prea au ce să comunice copiilor selecţionaţi, īn special la tenisul de masă. Tot timpul se dădea vina pe faptul că tinerii nu se mai īndreaptă către sport şi se invoca faptul că nu existau banii necesari. Prin analogie spunea că şi īn ţările foarte dezvoltate Anglia, Germania, Franţa sau Olanda copiii aveau alte priorităţi şi alte posibilităţi şi cu toate acestea numărul celor care se īndreaptau şi se īndreaptă către tenisul de masă este foarte mare. Virgil Bălan considera că scuza că nu ar exista bani nu stătea īn picioare deoarece la Craiova existau părinţi care s-au dovedit mai mult decāt dispuşi să ajute tenisul de masă, lucru dovedit de banii pe care i-au alocat pentru ca micuţii să participe la multe competiţii. Avea convingerea că antrenorii au o foarte mare vină şi din păcate nu doar la tenisul de masă. Spunea ca aceştia lăsau şi lasă foarte mult de dorit la toate capitolele: selecţie, pedagogie, pregătire. Era convins că o analiză pertinentă asupra īntregului sport craiovean putea să demonstreze din plin acest lucru.

    MULTUMIRE SUFLETEASCA
    ”Mi-au trecut prin mānă sute de jucători şi sunt fericit să spun că marea lor majoritate s-au māndrit īn viaţă că au fost elevii lui Bălan Virgil. Am avut, zic eu, o calitate pe care am īnvăţat-o de la vārstnici: aceea de şti cum să te porţi cu copiii.”
    Long live rock 'n' roll ! Bucură-te de viață īn fiecare zi !

  2. #2
    senior
    Avatarul lui mariomoro
    Data īnscrierii
    17.12.2011
    Locație
    suceava
    Postări
    532
    Mulțumesc / Īmi place post
    Timp total online
    16 z 7 h 1 m
    Timp online pe zi
    8 m
    Reputație
    614
    Chiar mi-a placut ... am citit si am fost chiar fascinat de faptul ca desi erau vremuri grele nu a renuntat deloc la pasiunea lui ... era acolo undeva ... doar trebuia reactivata . Bravooo , mai vrem si depre altii .

  3. #3
    cadet Avatarul lui catalas70
    Data īnscrierii
    21.06.2007
    Locație
    mun. Drăgășani - Vālcea
    Vārstă
    49
    Postări
    27
    Mulțumesc / Īmi place post
    Timp total online
    15 h 17 m
    Timp online pe zi
    N/A
    Reputație
    13
    Sincer am citit cu mare plăcere , eu am avut șansa să-l cunosc personal pe cind dīnsul era pe la subsolul Facultatii de Agronomie din Craiova cu toti elevii sai pe la inceputul anilor 90 , insa citind f atent m-am gīndit la ce face Gică Hagi la Ovidiu : promoveaza numai copii si tineri !
    Cind am citit ca a cistigat 13 ani la rīnd titlul cu echipă masculină am rămas surprins și de precizarea că era campion cu toate echipele indiferent de categoria de vīrstă !
    Long live rock 'n' roll ! Bucură-te de viață īn fiecare zi !

Subiecte similare

  1. Stiri cu urme de celuloid
    De Kralizec īn forumul Competiții internaționale
    Răspunsuri: 285
    Ultimul post: 23.06.2019, 21:11
  2. Cumpar mingi tenis de masa TSP 1 STEA celuloid
    De nicuHD īn forumul Anunțuri Vānzare-Cumpărare
    Răspunsuri: 1
    Ultimul post: 25.05.2016, 22:16
  3. Sa-l ajutam pe Virgil....
    De bazil īn forumul General
    Răspunsuri: 16
    Ultimul post: 12.04.2016, 16:47
  4. Răspunsuri: 10
    Ultimul post: 12.04.2011, 20:15
  5. NE-A PARASIT VIRGIL BALAN!...
    De lica george īn forumul General
    Răspunsuri: 2
    Ultimul post: 15.01.2008, 20:38

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita postările proprii
  •