pingpongshop.ro 468x60tt-shop.ro 468x60 3tt-shop.ro 468x60
Rezultate 1 la 11 din 11

Subiect: Psihologie sportivă

  1. #1
    1,77245385
    Avatarul lui Kralizec
    Data înscrierii
    27.05.2010
    Locație
    Timisoara
    Postări
    6.262
    Mulțumesc / Îmi place post
    Timp total online
    423 z 4 h 3 m
    Timp online pe zi
    3 h 7 m
    Reputație
    8999

    Psihologie sportivă

    TEAMA DE A PIERDE MECIUL, COȘMARUL SPORTIVILOR (I)

    Ce înseamnă ”mi-e teamă să nu pierd”? De ce atunci când ai avantaj, inima și mintea o iau razna, pulsul se ridică, mintea se încețoșează, mușchii se blochează și performanța scade? Când îi întreb pe sportivi care sunt lucrurile pe care le pot pierde într-un meci și cât de mult le pasă să nu piardă acele lucruri, aceștia îmi pun la nivel de egalitate meciul, setul sau punctele importante cu energia sa, fericirea, motivația și mai ales, încrederea. Pentru a pierde ceva, e nevoie ca acel lucru să fie deja al tău. Cum meciul, setul și punctele nu sunt ale tale, deoarece nu le-ai avut înainte de meci, nu poți să le pierzi, dar poți să le câștigi. În acest sens, spuneam că opusul victoriei nu este ”am pierdut” ci mai degrabă, ”nu am câștigat ÎNCĂ”. Am subliniat ”încă” deoarece suntem într-un proces continuu de creștere și autodepășire. Așadar, am totul de câștigat și nu am nimic de pierdut.

    Argumentul rămâne puțin descoperit și neacceptat din punct de vedere emoțional, cu toate că din punct de vedere rațional, acest argument nu are nicio scăpare. Dar deoarece, înainte de a fi ființe raționale, suntem ființe emoționale și deoarece viteza de procesare a informațiilor la nivel emoțional depășește viteza de procesare a informațiilor la nivel rațional, consider că sportivul trebuie să primească un argument pe care îl poate accepta la nivel emoțional. În ziua competiției, fiecare sportiv are un nivel mai mare sau mai mic de energie fizică, mentală și emoțională pe care îl investește în vederea reușitei sale pe tot parcursul jocului. Această energie fluctuează în funcție de percepția subiectivă a șansei de reușită. Această energie, spuneam poate fi pierdută dacă îți este teamă să nu pierzi meciul, fiind preocupat de fiecare punct prin prisma înfrângerii sau a greșelii.

    Ce înseamnă să îți pierzi energia, motivația, încrederea sau fericirea în sport?

    Să ne imaginăm o ieșire la tablă la ora unui profesor care ne displace și să presupunem că greșim. Ce ar spune acest profesor despre noi sau despre greșeala noastră? Probabil, din moment ce ne displace, acesta are o reputație proastă, el ne-ar critica, și ne-am simți judecați și umiliți. În consecință, poate că la început am încerca din răsputeri să ne convingem că e doar o greșeală și că putem să o depășim, dar cu siguranță, acest profesor nu ar avea disponibilitatea de a ne accepta, de a se oferi să ne ajute să depășim momentul prost împreună. Ca atare, am abandona greșeala la tablă, ne-am critica și am spune, ”asta este, n-ai ce să-i faci!”. Mai devreme sau mai târziu, vei merge cu silă la orele respective, și simpla amintire a numelui acelui profesor, îți va trezi o stare de spirit negativă. Nu vei aprofunda nici materia, nici relația cu profesorul respectiv.
    Să ne imaginăm acum, ieșirea la tablă la ora unui profesor pe care îl apreciem. Să ne imaginăm că ne întreabă ceva și nu știm răspunsul. De data aceasta, acest profesor este pasionat de materia sa, dar mai ales, este pasionat de elevi și este foarte dedicat fiecărui elev în parte. Va judeca el greșeala elevului? Ne va critica? Va ignora greșeala și ne-ar da note ”pe ochi frumoși”? Nu. Acest profesor, care ne iubește necondiționat, va observa greșeala, dar mai presus de toate, va încerca să ne ajute să o înțelegem pentru a învăța din ea. Se va lupta să se convingă că am înțeles materia sa, că putem învăța, iar dacă nu am reușit să învățăm, va încerca să înțeleagă de ce nu am reușit să învățăm și ce poate să facă mai mult pentru a remedia situația. Tot acest demers este realizat din dorința de progres, cu o focalizare pe elev, pe nevoile lui și acceptarea necondiționată a elevului.

    Într-un asemenea context, al acceptării necondiționate, greșeala nu spune despre tine că ești slab, ci îți oferă o informație prețioasă: te învață să fii mai bun. În acest context al acceptării de sine necondiționată, cine ar abandona greșeala, cine ar ignora-o dacă ai ști că în acea greșeală se găsește cheia progresului tău.

    sursa: pipetafotbalului.com

  2. #2
    1,77245385
    Avatarul lui Kralizec
    Data înscrierii
    27.05.2010
    Locație
    Timisoara
    Postări
    6.262
    Mulțumesc / Îmi place post
    Timp total online
    423 z 4 h 3 m
    Timp online pe zi
    3 h 7 m
    Reputație
    8999
    TEAMA DE A PIERDE MECIUL, COȘMARUL SPORTIVILOR (II)

    Când un sportiv greșește sau pierde o competiție sportivă, acesta interpretează acea situație fie precum profesorul critic, neiubitor, rece și distant; fie precum profesorul care îl iubește și îl acceptă pe sportiv necondiționat. Prin prisma iubirii condiționate, greșeala sau înfrângerea ar spune despre tine că ești slab, că ești incompetent, că ești inferior. Prin prisma iubirii necondiționate, greșeala sau înfrângerea, ar spune despre tine că ai ajuns la o anumită limită iar prin acceptarea și observarea atentă a acelei limite, începe progresul.

    În contextul greșelii și a înfrângerii (demonii imaginari – coșmarul de moarte a sportivilor), în funcție de acceptarea de sine condiționată sau necondiționată, se formează o mentalitate sensibilă sau o mentalitate puternică și competitivă. Teama de a greși, sau teama de înfrângere reprezintă neacceptarea limitelor personale, faptul că în greșeală sau în înfrângere găsesc ”imperfecțiunile pe care nu le pot accepta”, imperfecțiuni care condiționează felul în care mă privesc, mă accept și mă iubesc.

    În ceea ce privește acceptarea necondiționată de sine, în contextul greșelii și a înfrângerii, sportivul este puternic din punct de vedere mental, el are tăria de a vedea în greșeală sau înfrângerea sa, informația deosebit de prețioasă, lecția unică, negăsită în victorii, ci doar în situațiile de acest gen, care îl vor ridica la un nivel superior. Acceptarea necondiționată de sine este precum ”plasa de siguranță” a experților de la circ, plasă care îi permite confortul de a lua cele mai curajoase decizii, deoarece o simplă ezitare nu se soldează decât cu o ratare nefericită fără a-i pune acestuia viața în pericol. Așadar, fără o acceptare necondiționată a sinelui, nu poți clădi o încredere solidă, consistentă și de durată a sportivului. Pe acest fond, ca urmare a depășirii și învățării de pe urma greșelilor și a înfrângerilor, experiența sportivului este amplificată și viteza de atingere a potențialului sportiv devine mult mai ridicată.

    Așadar, iubește-te necondiționat. Dă tot timpul ce ai mai bun din tine, depășește-ți limitele. La limitele tale, vei experimenta greșeala și progresul. Capul sus, fii demn, perseverează, cu fiecare nouă încercare și greșeală (dacă o analizezi atent) vei progresa și te vei apropia de cel mai bun nivel al tău.

    Poți pierde ceva? Nu meciul. Îl poți câștiga, dar opusul câștigului, este NU ÎNCĂ. Poți pierde fericire, energie, motivație, încredere? Nu în contextul acceptării și iubirii de sine necondiționate. Dar în contextul iubirii și acceptării de sine condiționate, poți pierde atât ceea ce ai (încrederea, fericirea), cât și ceea ce ai impresia că ai (meciul). Du-te și greșește! Repetă! Învață! Continuă!

    Fii cel mai bun!

    sursa: pipetafotbalului.com

  3. #3
    junior
    Data înscrierii
    10.12.2015
    Locație
    bucuresti
    Vârstă
    41
    Postări
    88
    Mulțumesc / Îmi place post
    Timp total online
    6 z 16 h 38 m
    Timp online pe zi
    6 m
    Reputație
    37
    Citat Postat în original de Kralizec Vezi post
    TEAMA DE A PIERDE MECIUL, COȘMARUL SPORTIVILOR (II)

    Când un sportiv greșește sau pierde o competiție sportivă, acesta interpretează acea situație fie precum profesorul critic, neiubitor, rece și distant; fie precum profesorul care îl iubește și îl acceptă pe sportiv necondiționat. Prin prisma iubirii condiționate, greșeala sau înfrângerea ar spune despre tine că ești slab, că ești incompetent, că ești inferior. Prin prisma iubirii necondiționate, greșeala sau înfrângerea, ar spune despre tine că ai ajuns la o anumită limită iar prin acceptarea și observarea atentă a acelei limite, începe progresul.

    În contextul greșelii și a înfrângerii (demonii imaginari – coșmarul de moarte a sportivilor), în funcție de acceptarea de sine condiționată sau necondiționată, se formează o mentalitate sensibilă sau o mentalitate puternică și competitivă. Teama de a greși, sau teama de înfrângere reprezintă neacceptarea limitelor personale, faptul că în greșeală sau în înfrângere găsesc ”imperfecțiunile pe care nu le pot accepta”, imperfecțiuni care condiționează felul în care mă privesc, mă accept și mă iubesc.

    În ceea ce privește acceptarea necondiționată de sine, în contextul greșelii și a înfrângerii, sportivul este puternic din punct de vedere mental, el are tăria de a vedea în greșeală sau înfrângerea sa, informația deosebit de prețioasă, lecția unică, negăsită în victorii, ci doar în situațiile de acest gen, care îl vor ridica la un nivel superior. Acceptarea necondiționată de sine este precum ”plasa de siguranță” a experților de la circ, plasă care îi permite confortul de a lua cele mai curajoase decizii, deoarece o simplă ezitare nu se soldează decât cu o ratare nefericită fără a-i pune acestuia viața în pericol. Așadar, fără o acceptare necondiționată a sinelui, nu poți clădi o încredere solidă, consistentă și de durată a sportivului. Pe acest fond, ca urmare a depășirii și învățării de pe urma greșelilor și a înfrângerilor, experiența sportivului este amplificată și viteza de atingere a potențialului sportiv devine mult mai ridicată.

    Așadar, iubește-te necondiționat. Dă tot timpul ce ai mai bun din tine, depășește-ți limitele. La limitele tale, vei experimenta greșeala și progresul. Capul sus, fii demn, perseverează, cu fiecare nouă încercare și greșeală (dacă o analizezi atent) vei progresa și te vei apropia de cel mai bun nivel al tău.

    Poți pierde ceva? Nu meciul. Îl poți câștiga, dar opusul câștigului, este NU ÎNCĂ. Poți pierde fericire, energie, motivație, încredere? Nu în contextul acceptării și iubirii de sine necondiționate. Dar în contextul iubirii și acceptării de sine condiționate, poți pierde atât ceea ce ai (încrederea, fericirea), cât și ceea ce ai impresia că ai (meciul). Du-te și greșește! Repetă! Învață! Continuă!

    Fii cel mai bun!

    sursa: pipetafotbalului.com
    ff interesant subiectul!
    mai exista o expresie in oglinda, in tenisul de masa: "i-a fost frica sa castige"!
    vorbesti despre o altfel de perceptie asupra "esecului", ca la victorie e clar pentru toti! )))
    iti dau exemplul meu: la inceput, adesea, simteam o parere de rau si deveneam f autocritic cand pierdeam. cu timpul insa, am ajuns sa iau infrangerile ca lectii din care am de invatat si sa-mi spun ca atat am putut sa joc, dar data viitoare va fi mai bine. psihologia scorului e grea si fiecare reactioneaza diferit. unii se motiveaza f bine, pe cand altii mai putin. de pilda, eu am ajuns sa-mi fie frica cand am 2-0, pentru au fost dati cand n-am stiut sa gestionez acest avantaj si am ajuns sa pierd. incerc "iubindu-ma" sa vad cum sa fac, mental, sa nu ma mai relaxez dupa 2-0...si sa castig!
    Killerspin Diamond CQ
    Tenergy 05
    Tenergy 05

  4. Îmi place Kralizec le-a plăcut acest mesaj
  5. #4
    1,77245385
    Avatarul lui Kralizec
    Data înscrierii
    27.05.2010
    Locație
    Timisoara
    Postări
    6.262
    Mulțumesc / Îmi place post
    Timp total online
    423 z 4 h 3 m
    Timp online pe zi
    3 h 7 m
    Reputație
    8999
    GREȘEALA” ȘI ”REUȘITA”, CEI DOI ANTRENORI DIN ECHIPA TA (I)

    Când un sportiv greșește una sau mai multe mingi, ceva în interiorul lui se frânge. Îi vezi frica, nervozitatea, rușinea, vinovăția, ezitarea, reacții emoționale și comportamentale diferite, dar toate având o coloratură negativă.
    Când același sportiv reușește una sau mai multe mingi, reacțiile sale emoționale și comportamentale trec pe spectrul pozitiv: are capul sus, privirea senină, umerii drepți și ridicați, este plin de încredere, i se citește pe față satisfacția, trăiește sentimente de eficacitate și împlinire.
    De cele mai multe ori, observ însă, că sportivii sunt prinși într-o logică irațională: Situațiile îi definesc reacțiile. Adică, o situație neplăcută îi determină reacții negative, iar situația plăcută îi determină reacții pozitive. Deoarece greșeala sau înfrângerea sunt situații neplăcute, majoritatea vor experimenta reacții emoționale și comportamentale neplăcute.
    Vicktor Frankl, psihiatru austriac, avea însă o altă paradigmă. Nu situația ne definește reacția, ci noi definim situația ca fiind bună sau rea. El spunea că între un stimul (situație sau gând) și reacția noastră există un spațiu. În acel spațiu se află răspunsul nostru pentru progres și libertate.

    Așadar, să presupunem că greșesc o minge (situație neplăcută). Din moment ce nu totdeauna mă supăr și nu toți sportivii se supără când greșesc o minge, înseamnă că nu situația este cea care îmi determină reacția, ci EU, gândirea mea, așteptările mele care se bazează pe un anumit sistem de valori îmi determină reacția. Deci, situația neplăcută trece printr-un proces de interpretare, pe baza propriilor valori, credințe și convingeri personale și în funcție de aceste valori și convingeri personale voi experimenta reacții plăcute sau neplăcute, adaptative sau dezadaptative.
    Să presupunem că Greșeala și Reușita sunt două ființe umane. Cum le-ai descrie? Să presupunem că sunt noii colegi de echipă. Cei cu care lucrez îmi descriu Greșeala ca fiind un coleg sărac, murdar, fără calități deosebite, prezența ta în preajma sa nu îți aduce niciun beneficiu social. Colegii care te văd asociat cu Greșeala încep să râdă de tine și te marginalizează. Reușita este o persoană cu calități deosebite, este un coleg bogat, talentat, cu calități deosebite și prezența ta în preajma ei îți aduce doar beneficii sociale. Problema noastră nu este greșeala sau reușita, ci felul în care percepem și valorizăm greșeala și reușita. Haideți să îi dăm Greșelii calitățile pe care i le dăm Reușitei. Haideți să ne imaginăm că Greșeala este cel mai bun antrenor din lume, că știe tot ce nu merge, știe de ce nu merge, știe tot ceea ce e greșit, este expert în arta greșelii și poate să ne învețe foarte multe lucruri noi. Nu facem altceva decât să vedem în greșeală o altă VALOARE. Valoarea de a învăța, valoarea prin care ne supunem cu modestie unui proces al progresului. Michael Jordan avea această modalitate de abordare a situațiilor. El este cel care a afirmat ”am greșit de nenumărate ori, așa am învățat să fiu cel mai bun”.

    sursa: Asociația pentru Psihologia Sportului - Ioan Popoviciu

  6. #5
    1,77245385
    Avatarul lui Kralizec
    Data înscrierii
    27.05.2010
    Locație
    Timisoara
    Postări
    6.262
    Mulțumesc / Îmi place post
    Timp total online
    423 z 4 h 3 m
    Timp online pe zi
    3 h 7 m
    Reputație
    8999
    ”GREȘEALA” ȘI ”REUȘITA”, CEI DOI ANTRENORI DIN ECHIPA TA (II)

    Să mergem puțin mai departe cu imaginația și să proiectăm câteva mingi greșite. Încearcă să vezi greșeala prin prisma valorilor progresului și a învățării continue. Dintr-o dată, Greșeala te strigă și îți spune: ”Hei tu, Sergiu. Sunt eu, ultima ta greșeală! Vrei să vorbești cu mine?" Având valori corecte, văzând în greșeală o oportunitate de progres, vei zice, ”Da, vreau să vorbim”. Problema pe care o au sportivii atunci când greșesc este că o văd negativ, se enervează, se judecă, nu o acceptă și pun întrebarea greșit: ”De ce greșesc”? Felul în care ai formulat întrebarea, te face să te uiți la Greșeală în mod negativ, o marginalizezi, o critici și te critici. Formularea corectă a întrebării este: ”Ce pot să fac mai bine? Ce pot să corectez? Unde îmi este atenția? Pe ce mă focalizez?" Ce valorizez mai mult, disciplina (focusul pe ceea ce controlez ca să produc efecte în ceea ce influențez) sau pe efect (lovitură și rezultatul ei)? Când ești dispus să vorbești cu Greșeala având o atitudine deschisă, modestă, descoperi treptat secretul lui Michael Jordan și anume că ești antrenabil și antrenat de cel mai bun antrenor din lume, și așa devii cel mai bun.



    Acum știind că ai cel mai bun antrenor din lume, că ori de câte ori greșești, acesta este lângă tine și te învață într-un mod pozitiv, oferindu-ți încredere, acceptare necondiționată, nu-i așa că nu ți-e teamă să greșești? Nu-i așa că vrei să încerci tot mai mult axa progresului și să împingi limitele pentru progres? Cineva spunea, ”dacă vrei să reușești, dublează rata greșelilor”. La asta se referea, Michael Jordan. Privește în greșeală valoarea progresului, a lecțiilor peste care ai chiulit, pe care le desconsiderai doar pentru că nu-ți plăceau, nu-ți aduceau faimă și îți plăceau doar lecțiile Reușitei. Uite cum, doar schimbând valoarea, semnificația pe care i-o atribuim Greșelii, putem să ne împrietenim cu ea, să ne lăsăm antrenabili și nu vom mai experimenta, treptat, teama de a greși. Vom fi curajoși în a explora necunoscutul limitelor noastre. Vom fi gata să învățăm nu doar din Reușită, ceea ce prea puțini o fac și pe asta, ci mai ales din Greșeli. Fii modest precum un campion!

    Bafta și ”mental toughness”!

    sursa: Asociația pentru Psihologia Sportului - Ioan Popoviciu

  7. #6
    1,77245385
    Avatarul lui Kralizec
    Data înscrierii
    27.05.2010
    Locație
    Timisoara
    Postări
    6.262
    Mulțumesc / Îmi place post
    Timp total online
    423 z 4 h 3 m
    Timp online pe zi
    3 h 7 m
    Reputație
    8999
    PRINCIPIUL PRESIUNII

    Toți ochii sunt ațintiți asupra ta. Valuri reci îți străbat întreg corpul. Palmele îți sunt transpirate. Pulsul a luat-o razna, dar încerci să ții totul sub control. Vei reuși să executi perfect lovitura și în delirul publicului să simți că ești cu adevărat glorios. Și… și… ratezi. Colaps. Degringoladă. Ai vrea să fugi din tine însuți. Vrei să îngenunchezi, dar trebuie să rămâi în picioare. Nimeni nu pune pauză ca tu să jelești. Jocul continuă. Adversarul speculeaza momentul tău de slăbiciune și parcă mușcă din tine. Ultimul strop de energie îți este blocat de avântul lui flămând de victorie. Mintea se încețoșează. Blocajul este inevitabil. Pare că ai intrat într-un tunel în care vidul te conduce către singura ieșire posibilă în acest moment – EȘECUL.

    Ce s-a întâmplat? Unde am greșit? Cum depășesc blocajul?

    Dacă se repetă?

    Nu sunt bun de nimic!

    Acestea sunt doar câteva dintre întrebările cu care se confruntă un performer în momentul în care pierde. Eșecul în joc dă primele semnale la nivel mental (ineficiența în a gestiona gândurile negative, dificultăți de atenție, focus deficitar, etc), care suprapuse peste un antrenament emoțional absent, duc la reacțiile corporale de rigiditate, tremur, inevitabil apărând astfel greșeala și execuția ratată. Ignorarea reacțiilor psihologice doar sub pretextul ca "sportivul știe ce are de făcut", duce la sabotarea pregătirii fizice și la imposibilitatea utilizării resurselor și abilităților corespunzătoare. Sub presiunea vitezei de reacție și a timpului, sportivul nu poate gestiona stările emoționale pe care le întâmpină, decât dacă acestea au fost anterior abordate prin tehnici de antrenament mental. Este imposibil să dai piept cu ceva ce nu cunoști și nu poți controla, simultan cu momentul în care toată energia și concentrarea trebuie să vizeze execuția. Erorile de execuție provin tocmai din faptul că planurile interferează, iar subiectul este copleșit de reacții pe care nu le poate controla simultan. Unul dintre motivele din cauza cărora sportivul nu face față vârfurilor de tensiune și presiune asupra sa este că nu a fost familiarizat suficient cu acestea. În mentalitatea unor sportivi există ideea că în antrenament trebuie să economiseasca energie pentru a putea da totul în competiție. Unul dintre îndemnurile care ne rămân de la remarcabilul Muhammad Ali sugerează tocmai faptul că trebuie să "sângerezi" în antrenament pentru a nu te răni în competiție. Cum ar fi dacă, în timpul pregătirii, un halterofil ar ridica o greutate mai mică decât cea pe care o are de ridicat în competiție? Cum ar fi dacă o balerină nu s-ar ridica pe vârfuri pentru a nu-și răni degetele înainte de spectacolul în fața publicului?

    Pentru a cunoaște și integra un moment cu potențial mare de excitabilitate și anxietate este obligatoriu să îl experimentăm de cât mai multe ori. Foarte mulți dintre noi, evident și dintre sportivi, recunosc importanța gândirii pozitive și a evitării celei negative în diminuarea anxietății. Însă nu este suficient să știi ce să eviți sau ce este bine să faci, ci învățarea unei metode despre CUM poți face reprezintă diferența dintre bunicel și remarcabil. Energia, pregătirea, așteptările, ipotezele și concluziile trebuie să aibă rădăcini în același punct de forță dat de echilibrul și confortul psihologic.

    Învățarea comportamentală, cultivarea reacției sănătoase provine din expunerea la stimul, nu din evitarea acestuia. Dacă antrenamentul nu este o continuă competiție și o expunere reală la vârfuri de tensiune, atunci a performa când contează devine o deviză goală și lipsită de sens.

    Când este deci momentul de maximă presiune în sport ? TOT TIMPUL!

    sursa: Asociația pentru Psihologia Sportului - Irina Anda Babău

  8. Mulțumesc sterczer sandor au mulțumit pentru mesaj
  9. #7
    1,77245385
    Avatarul lui Kralizec
    Data înscrierii
    27.05.2010
    Locație
    Timisoara
    Postări
    6.262
    Mulțumesc / Îmi place post
    Timp total online
    423 z 4 h 3 m
    Timp online pe zi
    3 h 7 m
    Reputație
    8999
    MOTIVAȚIA CARE TE FACE SĂ SPUI ”POT MAI MULT... VREAU MAI MULT” (I)

    Pentru a te ridica la un alt nivel, trebuie să abandonezi felul tău vechi de a fi. Schimbarea pe care și-o dorește fiecare, vine foarte greu, este incomodă și prețul pe care trebuie să-l plătim este mult prea mare pentru a-i accepta termenii de negociere. Oamenii sunt ființe dependente de obiceiuri. Noi suntem creatori și urmăritori de obiceiuri. Când facem ceva, facem pentru că suntem motivați, fiindcă avem o nevoie, sau când acestea lipsesc, fiindcă așa ne-am obișnuit. Cum spargem însă aceste obiceiuri care ne țin la un nivel inferior?

    Cum se schimbă oamenii?
    Psihologii consideră că nu poți schimba o persoană, dacă aceasta nu își dorește schimbarea. Am observat că anumite persoane amână luarea deciziei de schimbare până ajung la un punct limită de criză: diagnosticul unui medic, decizie șoc din partea echipei sale, o accidentare, pierderea unui prieten drag, o serie de înfrângeri etc. În acel punct limită de criză există un dialog interior pe care individul îl poartă cu sine: ”gata, de azi înainte nu mai fac asta!” În funcție de gravitatea suferinței emoționale sau fizice resimțite, și de memoria acesteia în conștiința sa, sportivul va respecta mai mult sau mai puțin hotărârea luată.

    O altă cauză a schimbării este pedeapsa sau recompensa. Pentru ca pedeapsa să funcționeze, însă, trebuie să fie o condiționare permanentă între fapta pe care o vrei ”dezactivată” și pedeapsa ei. La fel, trebuie să existe o condiționare permanentă între fapta pe care o vrei ”activată” sau ”întărită” și recompensa ei. Problema motivației extrinseci (pedeapsă, recompensă) este că aceasta cere întăritori (pedepse și recompense) la nivel tot mai ridicat. Dacă azi recompensez o acțiune pe care o doresc întărită cu, să zicem 100 de euro, peste câteva zile, va trebui să plusez cu câțiva euro pentru a produce același răspuns. Principiul este valabil în orice adicție. La început, o țigară te face să te simți mai bine, apoi ai nevoie de un pachet întreg pentru a produce același efect. Principiul psihologic este următorul: cu ce atragi, cu aceea trebuie să și menții (dar la nivele superioare de intensitate).

    Pasiunea este un alt factor motivațional, intrinsec, de durată mare, dar care poate fi extrem de ușor distrusă, prin experiențe negative (înfrângeri, certuri, traume) sau chiar și prin recompense pozitive. De exemplu, s-a făcut un experiment cu un grup de copii pasionați de desen, care frecventau cercul de desen din localitate. În fiecare zi petreceau câte două, trei ore desenând planșele pe care și le doreau. La un moment dat, vine un psiholog și le oferă 100 de euro pentru planșa desenată. Copiii veseli, au acceptat, și au spus: ”ce fain, 100 de euro e mai mult decât nimic, mie oricum îmi place să desenez”. Până aici, totul este perfect, copiii au primit un cadou în plus, dincolo de cel al investirii lor în pasiunea pentru desen. A doua zi, psihologul le oferă înainte de începerea activității următoarea provocare: ”nu mai am decât 10 euro pentru planșa voastră, cine vrea să deseneze ceva frumos?” De această dată, copiii au negociat intens cu ei înșiși, și au raționalizat cam în felul următor: ”10 euro e mai puțin decât 100, dar mai mult decât nimic, oricum mie îmi place să desenez”. După cum vedeți, motivația lor este în continuare, plăcerea de a desena, așa că au acceptat. Ai zice, că totul este în regulă, însă după aproximativ 20 de minute, primii copii au ridicat mâinile spunând că au terminat desenul și că își doresc recompensa. Primele efecte vizibile asupra comportamentului lor sunt cele legate de etica muncii, dorința de a da totul, investirea în activitatea lor cu ceea ce au ei cel mai de preț, pasiunea și dedicarea. A treia zi, psihologul revine la cercul de desen și le cere să deseneze, dar fără nici o recompensă: de data aceasta, copiii au afirmat că ”mie nu mai îmi place să desenez”! Ne trebuie doar două zile ca să distrugem o pasiune oferind recompense externe pozitive. Când avem de-a face cu pasiunea, la fel ca în sport, aceasta cere investiții motivaționale la nivele superioare, adică, dacă voi câștiga competiția, voi juca cu x sau y, dacă mă pregătesc intens, voi fi mai bun, voi reuși mai multe, etc. Banii, aprecierile, recompensele pot distrage atenția dinspre autodepășire, perfectibilitate, creștere, și apoi când rezultatele întârzie să apară, sportivul își pierde pasiunea (motivația).

    sursa: Asociația pentru Psihologia Sportului - Ioan Popoviciu, psiholog sportiv

  10. Îmi place darksideofthemoon, dani 0205, sterczer sandor le-a plăcut acest mesaj
  11. #8
    1,77245385
    Avatarul lui Kralizec
    Data înscrierii
    27.05.2010
    Locație
    Timisoara
    Postări
    6.262
    Mulțumesc / Îmi place post
    Timp total online
    423 z 4 h 3 m
    Timp online pe zi
    3 h 7 m
    Reputație
    8999
    MOTIVAȚIA CARE TE FACE SĂ SPUI ”POT MAI MULT... VREAU MAI MULT” (II)

    Rolul recompenselor externe este de a întări acele acțiuni care nu produc plăcere (a săpa un șanț, a te sacrifica) pentru o cauză. De aceea, dacă nu putem plusa premii tot mai mari pentru a schimba comportamentul, cred ca este necesar sa plusăm recompense care să țină de promovarea sportivului, de a-l ajuta să crească și mai mult (echipament îmbunătățit, echipa superioară, bani mai mulți pentru turnee, bani pentru recuperare și refacere etc).

    Cea mai mare schimbare în viața mea a început în clasa a XI a când mi-am dat seama că viața mea nu duce nicăieri. Atunci am decis să urmez propriul sfat: ”dacă vrei ceva, sau ai ceva de făcut, fă!, nu amâna până apare cheful, energia sau momentul potrivit!” acest sfat pe care mi l-am dat, l-am urmat oricând, voiam să îmi ridic nivelul. Prin acest sfat, nu am făcut altceva decât să îmi conștientizez un principiu sau o valoare de viață după care să mă ghidez. Valorile personale sau principiile personale, la fel ca orice motivație, cu cât le folosești mai des, cu atât mai puternice devin. De exemplu cu cât folosești mai des valoarea de curaj sau hotărâre, cu atât mai repede devii o persoană curajoasă sau hotărâtă. În felul acesta, deoarece suntem persoane care creează obiceiuri, care la rândul lor ne duc mai sus sau ne trag mai jos, este în controlul nostru să ne dăm și sa urmăm aceste sfaturi (care ascund în ele valori și principii călăuzitoare de viață).

    Așadar, durerea, bucuria, pedeapsa, recompensa, nevoia, trebuința, toți acești factori produc efecte ale schimbării, dar de durată scurtă. Adevăratul factor care duce la schimbare este ancorarea ta zilnică în propriile valori și principii de viață. Oferă-ți sfaturi, spune-ți ce fel de om decizi să fii azi, ce fel de comportament dorești să repeți. Nu uita, ”excelența este un obicei” iar în ziua competiției nu te ridici la nivelul așteptărilor tale, ci te vei coborî la nivelul obiceiurilor tale.

    sursa: Asociația pentru Psihologia Sportului - Ioan Popoviciu, psiholog sportiv

  12. Îmi place sterczer sandor, dani 0205 le-a plăcut acest mesaj
  13. #9
    1,77245385
    Avatarul lui Kralizec
    Data înscrierii
    27.05.2010
    Locație
    Timisoara
    Postări
    6.262
    Mulțumesc / Îmi place post
    Timp total online
    423 z 4 h 3 m
    Timp online pe zi
    3 h 7 m
    Reputație
    8999
    ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ PIERD!

    Fie că ești antrenor sau părinte, de multe ori trebuie să fii alături de sportivul sau copilul care se confruntă cu înfrângerea. Meciuri pierdute, concursuri necâștigate, probe nereușite, toate fac parte din viața de sportiv. Și atunci când se întâmplă, mulți sportivi se autoînvinuiesc, își repetă că nu sunt buni, că nu au valoare, se auto-sabotează. Își distrug stima de sine, iar neîncrederea în forțele proprii crește. Această atitudine nu rămâne fără urmări, performanțele viitoare fiind afectate de lipsa de încredere, atât de necesară în concursul sportiv. Dar cum putem să învățăm sportivul să piardă, fără ca toate aceste efecte negative să îl afecteze?
    În primul rând, gândirea critică are rolul de a transforma orice pierdere într-o oportunitate de îmbunătățire. După fiecare concurs pierdut, analizăm împreună cu sportivul ce a mers bine și ce nu a mers, care sunt cauzele unei performanțe mai scăzute în această competiție. Fie că ne referim la o tehnică vizată pentru exersare, de rezistența care trebuie îmbunătățită sau de metode eficiente de gestionare a emoțiilor, important este să descoperim împreună cu sportivul ce comportamente nu au mers prea bine și ar putea fi îmbunătățite. Din aceste comportamente se formează obiective viitoare. Ideea că sportivul are un plan de viitor, formulat pe baza lucrurilor greșite în concurs, le transformă pe acestea în targeturi, focusând sportivul pe noi obiective. Acest mod de analiză și gândire critică reduce anxietatea și face eșecul sportiv mai tolerabil, păstrând stima de sine și motivația la un nivel echilibrat.
    În al doilea rând, modelarea este o tehnică prin care sportivul poate reduce efectele negative ale eșecului. Orice sportiv are un idol, un model după care se ia, care îl inspiră, spre care tinde. Noi putem face apel la acest model, referindu-ne la competițiile sau meciurile pierdute de acesta. De exemplu și Ma Long pierde și a avut meciuri în care nu s-a putut mobiliza. Dar aceasta nu o face un sportiv nevaloros, rămânând în continuare un sportiv de top. Modelul te poate duce în sus, te poate motiva spre acțiune, spre creștere în performanță, dar te poate învăța și cum să pierzi fără să îți scadă stima de sine, motivația și încrederea.
    Dincolo de gândirea critică și de modelare, focalizarea pe comportament are un rol important.
    Atunci când analizăm de ce lucrurile nu au mers bine, evaluăm comportamentul care trebuie îmbunătățit și nu extrapolăm valoarea personală a sportivului. De exemplu ai putea să îți îmbunătățești tehnica, în loc de ce ești slab ca sportiv deorece nu ai reușit să câștigi. Discutăm despre lucruri pe care le putem transforma în obiective viitoare, nu despre valoarea de sportiv.

    sursa: Asociația pentru Psihologia Sportului - Anca Henzulea

  14. Îmi place mariandan le-a plăcut acest mesaj
  15. #10
    1,77245385
    Avatarul lui Kralizec
    Data înscrierii
    27.05.2010
    Locație
    Timisoara
    Postări
    6.262
    Mulțumesc / Îmi place post
    Timp total online
    423 z 4 h 3 m
    Timp online pe zi
    3 h 7 m
    Reputație
    8999
    TEHNICA MINUTULUI DE AUR! (I)

    Te-ai întrebat vreodată câte gânduri îți trec prin minte în fiecare zi și cum influențează acestea dispoziția ta afectivă, randamentul cotidian și calitatea relațiilor, la nivel social? "Destul de multe" sau "Depinde de situație" sunt răspunsurile evazive care îți vin acum, spontan, ceea ce denotă faptul că nu ai acordat prea multă atenție acestui subiect. Cercetătorii au descoperit faptul că zilnic, creierul nostru procesează între 60.000 și 100.000 de gânduri. Până aici nimic special. Doar date statistice care îți pot îmbunătăți cultura generală, dar nu și calitatea vieții.

    MINTEA NOASTRĂ, ALIAT SAU SABOTOR?
    Creierul nostru funcționează ca un dispozitiv care, de-a lungul întregii noastre existențe, înmagazinează, procesează și redă informații, în funcție de nevoile și experiențele de viață prin care trecem. Acesta lucrează fără încetare, în favoarea sau împotriva noastră, devenind cel mai puternic aliat, în drumul spre succes sau cel mai de temut sabotor. Eficiența acestuia este strâns legată de calitatea conținuturilor informaționale pe care i le oferim spre procesare. Ceea ce gândim ne influențează, în mod decisiv calitatea vieții.



    CE FACEM CU TIMPUL NOSTRU?
    Se spune că cea mai importantă resursă a vieții este timpul, pentru că aceasta este distribuită oamenilor în mod egal, însă nu și valorificată în mod identic. Mulți oameni aleg să lase timpul să treacă, fără a construi ceva în favoarea lor, sub pretextul "Este și mâine o zi", "Azi n-am chef de nimic" sau "Toate la timpul lor", iar timpul începe să lucreze în defavoarea visurilor noastre. Timpul trece oricum, nu ține cont de nevoile noastre afective, de așteptări, de decepții, de aspirații sau de dispoziția afectivă a fiecăruia dintre noi. Este o constantă fizică care ne marchează viața, de la început, până la sfârșit și tocmai de aceea, nu îl putem pune în “stand-by” în funcție de dispoziția noastră de moment.



    CE LEGĂTURĂ EXISTĂ ÎNTRE CEEA CE GÂNDIM ȘI CUM CONSUMĂM PROPRIUL TIMP?
    Care este primul tău gând când sună alarma pentru a te trezi? "Off… nu!", "Încă 5 minute", "Azi nu mă duc la antrenament", "N-am niciun chef de nimic", "Doamne, ce-aș mai dormi!". Așa cum îți programezi mintea, așa îți va fi ziua. Dacă începi cu regrete și amânări, te vei mobiliza greu, nu vei observa aspectele pozitive din fiecare experiență, vei avea așteptări nerealiste privind ziua respectivă și îți vei încheia ziua istovit și fără satisfacție.

    ÎNCEARCĂ ALTFEL!
    Lasă alarma să își facă treaba – doar tu ești cel care a setat ora la care să te trezești, activează-te, planifică-ți activitățile cotidiene și bucură-te de ele: este timpul tău pe care trebuie să înveți să știi cum să îl consumi. Începi să gândești că azi este o zi în care te poți antrena pentru a deveni mai bun, că ești sănătos și că poți susține antrenamentul așa cum ți-ai propus, că ești înconjurat de oameni alături de care conlucrezi pentru niște idealuri comune, că fiecare zi este o șansă pe care o valorifici (sau nu) în drumul spre atingerea propriilor obiective.
    Vrei să devii obiectul unui transfer răsunător, la o echipă de top, să joci alături de cei mai buni, să fi apreciat și remunerat la nivelul celor mai buni sportivi de pe planetă, atunci gândește ca ei, antrenează-te ca ei și bucură-te de viață ca ei. Și ei au inceput de jos, dar au avut idealuri și și-au pus toată energia în favoarea atingerii acestora.

    sursa: Asociația pentru Psihologia Sportului - Psiholog sportiv Andreas Hniatiuc

  16. Îmi place gabiopel, Marius_Ducu le-a plăcut acest mesaj
  17. #11
    1,77245385
    Avatarul lui Kralizec
    Data înscrierii
    27.05.2010
    Locație
    Timisoara
    Postări
    6.262
    Mulțumesc / Îmi place post
    Timp total online
    423 z 4 h 3 m
    Timp online pe zi
    3 h 7 m
    Reputație
    8999
    TEHNICA MINUTULUI DE AUR! (II)

    CUM OPTIMIZĂM CALITATEA VIEȚII?
    Te-ai întrebat vreodată de ce gândești ceva ceea ce nu îți dorești? De ce în timpul unui meci sau al unei competiții, îți vin în minte gânduri negative legate de eșec, ratare, abandon, refuz sau rușine? Ai vrea să le alungi și nu știi cum? Este simplu!
    Zilnic îți consumi energia și îți irosești timpul încărcându-ți mintea cu lucruri inutile și care sabotează buna funcționare a propriei minți.
    Iată câteva exemple de gânduri sau situații cu care îți încarci mintea în mod inutil: “Ce mașină oribilă! Cine ar da banii pe ea?”, “Cum s-a îmbrăcat și asta! Arată penibil!”, “Cine cu cine s-a certat?” Sau te-ai surprins cumva dând scroll down pe facebook, fără niciun obiectiv personal, doar pentru a vedea cine ce a mai făcut, prin ce vacanțe mai călătorește, ce mașină și-a mai luat, dacă și-a schimbat jobul sau nu, dacă s-a căsătorit sau a încetat o relație? Chiar te ajută aceste informații? Gândește-te unde vei pleca tu în vacanță, cum faci să îți schimbi mașina – dacă îți dorești acest lucru, cum ești mai bun la locul de muncă sau cum îți optimizezi veniturile și cum ai grijă de propria relație. Și numărătoarea gândurilor începe, de la primul gând, spre ultimul gând al zilei. Între 60.000 și 100.000 de gânduri pe zi, cele mai multe dintre ele nefiind orientate spre propriile dorințe sau nevoi. Atunci când gândești cine ar da banii pe o mașină, pe care cu siguranță tu nu ai cumpăra-o, îți orientezi gândurile în direcția altora, consumându-ți timpul și energia, în mod inutil. Da, exact! Începi un gând și ajungi să creezi un scenariu, în care la un moment dat te întrebi și tu ce cauți? Și ai la dispoziție doar 1.440 de minute pe zi, timp suficient pentru a-ți organiza viața, dacă ai ști să valorifici aceste minute.
    De fiecare dată când te lași amăgit de un gând orientat în favoarea altora, îți irosești timpul și șansa de a obține de la viață ceea ce îți dorești.



    PRINCIPIUL MINUTULUI DE AUR
    În contextul în care nu ai reușit până acum să obții ceea ce ți-ai dorit, ar fi momentul oportun să schimbi modul de a aborda viața. Începi prin a-ți folosi mintea, orientându-ți energia și consumând timpul în favoarea ta. Alege UN MINUT, din cele 1.440 pe care le ai la dispoziție de-a lungul unei zile, în care, indiferent de contextul în care te regăsești, să creezi scenariul propriei reușite; gândește-te ce ai de făcut în ziua respectivă, care este motivația pentru care te angajezi într-o activitate, ce îți dorești de la viață, ce poți schimba, ce te-ar mulțumi să obții la finalul zilei și unde îți dorești să ajungi, pe harta vieții. Ignoră gândurile inutile, organizează-ți mintea, detașează-te de invidie, de prejudecăți sau judecăți critice la adresa altora și bucură-te de ceea ce poți realiza, prin propriile resurse! Repetă procedeul zilnic și iar, și iar, apoi vei observa cum lucrurile care, cândva, îți păreau potrivnice se transformă în experiențe favorabile dorințelor și nevoilor tale.
    Dacă mă crezi, încearcă!

    sursa: Asociația pentru Psihologia Sportului - Psiholog sportiv Andreas Hniatiuc

Subiecte similare

  1. Nutriție sportivă
    De Kralizec în forumul Antrenamente
    Răspunsuri: 5
    Ultimul post: Ieri, 11:16
  2. Echipament Sportiv
    De Sport Art în forumul Anunțuri Vânzare-Cumpărare
    Răspunsuri: 0
    Ultimul post: 25.01.2013, 15:05
  3. Răspunsuri: 4
    Ultimul post: 06.03.2012, 13:45
  4. Vand echipament sportiv
    De RazvanO în forumul Anunțuri Vânzare-Cumpărare
    Răspunsuri: 5
    Ultimul post: 14.03.2011, 22:28

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita postările proprii
  •