Anunț

Adună
Nici un anunț încă.

Muzica-Amatur

Adună
X
Adună
Currently Active Users Viewing This Thread: 9 (0 members and 9 guests)
 
  • Filtrează
  • Ora
  • Arată
Curăță tot
postări noi

  • Cunoasteti cu siguranta sentimentul pe care-l impartasim cu toti atunci cand, la antrenamente, punem mana pe paleta adversarului pentru a schimba cateva mingi si avem impresia ca am gasit "The Holly Grail" - Sfantul Graal al lemnului sau fetelor pe care le cautam de cand am inceput sa batem mingea de celuloid. Si ne mai comandam un lemn ... sau niste fete mai cu mot care speram ca o sa ne aduca un plus de calitate in joc, calitate care avem impresia ca se acumuleaza cam lent numai din antrenamente.
    Si incet, incet tindem sa ne transformam in niste "equipment junkies", cu genti din ce in ce mai mari pe care le "trambalam" la antrenamente sau turnee de week-end.
    Aceiasi senzatie ma incearca si pe mine acum cand a sosit cel mai recent colet cu viniluri. Dupa episodul masiv din timpul facultatii, cand conjunctura fiind de asa natura (plecarea de acasa coroborata cu primii ani de non-comunism, si implicit multa muzica aparuta pe piata - ce mai bateam talciocul din Iași duminica in cautare de chilipiruri muzicale!) s-a adunat oarece colectie de viniluri, "virusul" a lovit din nou acum cand alegerile sunt mai selective si gusturile s-au mai rafinat in timp. Sper sa nu dau in extrema cealalta si sa nu mai am loc de atatea "placi", cand, vorba doamnei mele, mi-ar fi de ajuns cativa tera in plus pentru toata muzica lumii.
    Azi am reusit sa pun mana pe ceva ce "jinduiam" din liceu, cand mi-am tras pe casete un 3 LP de poveste de la varu` cu neamuri in Germania, si care dupa ce a emigrat si el si-si duce veacul producand Volkswagen, si-a luat discurile cu el in Germania in loc sa mi le doneze mie.
    Si pe langa acest vestit 3 LP am gasit si un 2 LP mai putin cunoscut, cu piese care nu apar pe primele 3.
    Evident, e vorba de cel mai vestit festival din istorie, care a adus impreuna 400.000 de iubitori de muzica si pace in conditii de ploaie, noroi, foame si mizerie, dar care ar repeta oricand isprava daca ar mai avea odata ocazia.
    ...........................Marcele....trebuie sa recunoastem ca suferim de retromanie.................................asta-i cel mai sigur semn ca imbatranim..................
    numa' lucrurile din trecut sunt bune......................muzica etc.....................prezentul este egal cu ....zero.................
    ....din fericire .......suntem cu totii diferiti......

    Enjoy PING-PONG-mottoul Campionatului mondial din China 2015
    Un inteligent observă tot timpul, un prost face tot timpul observaţii.? Heinrich Heine

    Comentariu


    • Postat în original de sofidoor Vezi post
      ...........................Marcele....trebuie sa recunoastem ca suferim de retromanie.................................asta-i cel mai sigur semn ca imbatranim..................
      numa' lucrurile din trecut sunt bune......................muzica etc.....................prezentul este egal cu ....zero.................
      Ei, nici chiar asa radical.
      Ne-o place noua muzica veche, ca si wiskey-ul si vinul, parca mai bune cu trecerea anilor, dar chiar daca am putea sa alegem a trai in anii de glorie ai Rock`n`Roll-ului ce naiba am face fara toate gadget-urile din ziua de azi, fara internet.
      Eu zic ca e bine asa rau cum e!
      Si-o doza vintage (muzica, film, vin) parca face prezentul olecuta mai frumos.
      Blade: Butterfly Amultart; FH: Andro Rasanter R42, BH: Andro Rasanter R37

      Comentariu


      • Muzica-Amatur

        Postat în original de marcelgiosan Vezi post
        Ei, nici chiar asa radical.
        Ne-o place noua muzica veche, ca si wiskey-ul si vinul, parca mai bune cu trecerea anilor, dar chiar daca am putea sa alegem a trai in anii de glorie ai Rock`n`Roll-ului ce naiba am face fara toate gadget-urile din ziua de azi, fara internet.
        Eu zic ca e bine asa rau cum e!
        Si-o doza vintage (muzica, film, vin) parca face prezentul olecuta mai frumos.

        ....acesta este prezentul............cand soparlele se cred icoane.............
        Ultima editare de MariusBH; 15.ian.2014, 15:10.
        ....din fericire .......suntem cu totii diferiti......

        Enjoy PING-PONG-mottoul Campionatului mondial din China 2015
        Un inteligent observă tot timpul, un prost face tot timpul observaţii.? Heinrich Heine

        Comentariu


        • Muzica-Amatur

          Sarbatoritii zilei: Adrian Barar - Cargo si textierul formatiei Pro Musica:







          Blade: Butterfly Amultart; FH: Andro Rasanter R42, BH: Andro Rasanter R37

          Comentariu


          • Muzica-Amatur


            - - - Actualizat - - -

            Comentariu


            • of all the things i lost i miss my mind the most

              Comentariu


              • Postat în original de sofidoor Vezi post
                ...........................Marcele....trebuie sa recunoastem ca suferim de retromanie.................................asta-i cel mai sigur semn ca imbatranim..................
                numa' lucrurile din trecut sunt bune......................muzica etc.....................prezentul este egal cu ....zero.................
                Cateva trupe infiintate in ultimii 5-6 ani,care suna bine:
                Ultima editare de cata_60; 16.ian.2014, 19:13.
                of all the things i lost i miss my mind the most

                Comentariu


                • Muzica-Amatur


                  - - - Actualizat - - -

                  - - - Actualizat - - -

                  - - - Actualizat - - -
                  http://www.youtube.com/watch?list=RD...&v=CS8ZfVTE4SM

                  Comentariu


                  • Muzica-Amatur

                    Mrs. Robinson (remember The Graduate?)



                    Cecilia



                    Bridge Over Troubled Water

                    Blade: Butterfly Amultart; FH: Andro Rasanter R42, BH: Andro Rasanter R37

                    Comentariu


                    • Muzica-Amatur


                      - - - Actualizat - - -

                      - - - Actualizat - - -

                      Comentariu


                      • Echoes - Acoustic Version Hidden Track - David Gilmour - Live

                        Comentariu


                        • Comentariu


                          • Muzica-Amatur

                            Comentariu


                            • Postat în original de iuliu zedler Vezi post
                              Led Zeppelin 2012
                              Multumesc ca mi-ati dat ocazia sa vorbesc despre acest eveniment, Concertul "Celebration Day - 2007" desfasurat pe arena O2, un pic la est de Greenwich, eveniment care mi-a permis achizitionarea unui superb Box-set de 3 LP-uri (la numai 40 lire) in vacanta londoneza din vara trecuta.
                              Cred ca cel mai interesant lucru de povestit ar fi reactia emotionala a lui Jason Bonham la intalnirea cu prietenii celebri ai tatalui, pe scena, imtr-o incercare de a reinvia spiritul muzical al nabadaiosului baterist.
                              "On June 10th 2007, Robert, Jimmy, John Paul and myself got together to start rehearsing for what was to become the greatest day of my life.
                              Six months later, we were at the O2 waiting to go on stage. I kissed my wife and kids as they left my dressing room to take their seats. I heard Robert`s voice in the hallway say, "Is he coming or not?" I couldn`t even swallow let alone reply, so I walked into the hallway to see Robert, Jimmy and John Paul chatting and laughing with each other. They didn`t look nervous at all. We stopped for a quick photo and then Robert said, "Let`s have some fun. Remember to enjoy it because no one can take that away from you."
                              The lights went down and I could hear the mighty roar of the crowd. I climbed onto the drums in darckness waiting for my cue. The moments was seconds away and still I couldn`t swallow. It`s time. I raise my sticks and count us off into "Good Times Bad Times".
                              The show goes better than I could have hope. I start to relax and I`m having a ball. With every song I`m feeling better and better. By the time we got to "Kashmir", I was really going for it. Really, this was so good. Everyone was on top of their game. It was magical. We leave the stage and I`m in heaven. "Whole Lotta Love" is next, and it feel fantastic.
                              We closed the show with "Rock And Roll", and my dreams was coming to an end. "This might never happen again", I thought. I didn`t want it to stop. I felt a certain closeness to Dad...like he was there with me. As I wait for my cue from Robert, I fill up woth emotion and use it as fuel to deliver the drum break ending we all know so well in "Rock and Roll". We take a bow. Smiles are all around me. I slowly walk to the dressing room where I collapse and burst into tears. I had fulfilled my dream - to play drums on stage with Led Zeppelin, the greatest band of all time. It felt good, really good.!"
                              Blade: Butterfly Amultart; FH: Andro Rasanter R42, BH: Andro Rasanter R37

                              Comentariu


                              • Pink Floyd - The Dark Side of The Moon



                                The Dark Side Of The Moon by Pink Floyd (1973)
                                Average Rating: 92/100 (from 1,851 votes) Ratings distribution
                                Accolades: Best album of 1973 (1st)
                                Best album of the 1970s (1st)
                                Top 10 albums of all time (2nd)

                                The Dark Side Of The Moon is an album by Pink Floyd. It is ranked number 2 in the overall greatest album chart with a total rank score of 100,815 from 1,723 greatest album charts.

                                The Dark Side Of The Moon is ranked number 1 in the best albums of 1973 and number 1 in the best albums of the 1970s.

                                In total, there are 22 music albums by Pink Floyd which appear in the greatest album charts and The Dark Side Of The Moon is ranked as the best.

                                Daca nu gresesc este cel mai longeviv album al tututor timpurilor in topuri, 252 de saptamani consecutiv (mai bine de 4 ani).
                                Aveti si alte statistici vis a vis de acest album ?
                                - - - Actualizat - - -
                                Special pentru Marcel Giosan si amicul Darksideofthemoon - alias Dan Dumitrescu:
                                The Dark Side of the Moon, Discovery, Experience, Immersion
                                Lucian Maier
                                martie 2012
                                Dacă ar fi să ?nsumez orele petrecute cu muzica Pink Floyd în ultimii zece ani, cred că aș strânge mai mult timp decât am discutat cu fiecare dintre prietenii mei sau cu părinții mei. Am auzit de ei prin școala generală, dar am început să-i ascult la finele liceului, când am simțit că heavy metalul nu e chiar acoperișul lumii muzicale. Iar astăzi, după sesiuni de jazz și clipe clasice, mă intorc la ei și-i redescopăr pas cu pas. M-am bucurat să văd că vor ieși pe piață ediții definitive ale discurilor care i-au consacrat în istoria muzicii populare, fiindcă materialele rare pe care le-au inclus în pachete oferă posibilitatea de a urmări câteva etape din procesul creativ care a avut ca rezultat muzica lor, așa cum o cunoaștem acum. Și, pentru a înțelege g?ndirea muzicală a unui artist, pentru a-i observa evoluția, aspectele acestea s?nt esențiale. Dincolo de aceste rarități, pachetele conțin mult material inutil, fiindcă nu știu câți din apropiații Pink Floyd ascultă muzică pe aparate blu-ray și pe sisteme de tip home-cinema. Re-masterizări, re-mixări, James Guthrie, EMI, consum cultural și, în final, a lot of Money.

                                1. Istoria

                                La finele anului 2003, după lansarea lui Hail to the Thief, formația Radiohead încheia contractul cu casa de discuri britanică EMI, contract semnat în 1991 pentru lansarea a șase discuri. De atunci Radiohead și-au conceput campanii de promovare și vânzare independente de marii distribuitori muzicali, Pay what you want fiind deja celebră în relație cu discul In Rainbows.

                                ?n 2009, la patru ani de la afirmarea independenței totale a formației din care își trag sevele aproape toate trupele care calcă astăzi ecranul postului MTV Rock, EMI a reeditat catalogul Radiohead pe care îl are în patrimoniu. Discurile au fost așezate în ediții de colecție care conțin două CD-uri și un DVD. în ceea ce privește vânzarea, discul prim al pachetului era anunțat ca remaster al versiunii originale. Lucru discutabil cel puțin în cazul albumului emblemă al formației, OK Computer: la credite s?nt trecute datele de pe discul inițial, ca și când nu ar fi intervenit nimeni în înregistrarea respectivă. Totuși, acest aspect e mai puțin important. Important e modul în care marile case de discuri, cum e EMI, născocesc noi și noi metode de câștig de pe urma numelor mari pe care le-au păstorit sau încă le păstoresc. Cum s?nt Radiohead, Queen sau Pink Floyd.

                                The Dark Side of the Moon e o piatră de hotar în muzica rock (următorul disc cu o influență atât de mare în sferele muzicii rock fiind tocmai OK Computer), istoria rock-ului progresiv din anii optzeci încoace, de la Queensryche și Dream Theater la Porcupine Tree, OSI, Madrugada sau Devin Townsend, avându-și rădăcinile în experimentele muzicalo-conceptuale ale celor de la Pink Floyd.

                                The Dark Side of the Moon e un exemplu reușit de intelectualizare a muzicii populare, din sfera căreia face parte și rock-ul. E un exemplu de aplicare consistentă a conceptelor muzicii concrete în afara zonei culte a muzicii. Pierre Boulez, Karlheinz Stockhausen sau Iannis Xenakis integraseră în muzică și elemente non-tradiționale. Nu numai vocea sau instrumentele clasice produc muzică. Evoluția tehnologică a dus la apariția de noi și noi aparate care produc sunete specifice și care ajung să facă parte din viața noastră. Zgomotul lor are ritm, cadență, are o muzicalitate proprie. Aceste aparate - mașini, trenuri, elicoptere - devin surse de inspirație sau instrumente integrate în compozițiile contemporane ale lui Stockhausen sau Steve Reich. Muzica concretă (unde termenul concret are în vedere folosirea unor sunete deja existente în natură în detrimentul celor g?ndite, abstracte, așezate pe portativ) preia tot arsenalul tehnologic contemporan - microfoane, aparate de înregistrat, suporturi pentru înregistrat, facilități de mixaj - și îl angajează în producția muzicală cultă[1].

                                De la Dark Side of the Moon până la The Final Cut (perioadă în care viziunea muzicală a lui Roger Waters a fost din ce în ce mai pregnantă în evoluția Pink Floyd), aceste abordări ale muzicii culte se regăsesc în compozițiile formației britanice. Sintetizatoare, înregistrări de pași, interviuri luate angajaților studioului Abbey Road și prietenilor muzicienilor - din care vor extrage replicile ce se aud în fundal pe Dark Side -, emularea unor sunete din natură - cum s?nt bătăile inimii, leitmotiv pe discul din 1973 -, transformarea prin mixaj a unor sunete din natură în efecte sonore marcante - cum e căderea banilor sau ruperea unei coli de h?rtie în intro-ul piesei Money -, prezența radio-ului pe Wish You Were Here sau a televizorului pe The Wall fiind câteva exemple în acest sens. Dincolo de aceste aspecte tehnice, dincolo de ușurința cu care formația trece de la rock la jazz, de la structură la improvizație, la succesul Pink Floyd contribuie și știința lor de a transforma istorii personale - cum e despărțirea de Syd Barrett ca membru al formației și ca om, cum e moartea tatălui lui Roger Waters în al Doilea Război Mondial - în povești cu rezonanță universală în care s?nt chestionate probleme umane sau politice general valabile. în anii șaptezeci, Pink Floyd ?nseamnă inovație, însă o inovație care - chiar dacă are importante resurse intelectuale - rămâne de o simplitate și de o sensibilitate cuceritoare.

                                2. Prezentul. Pachetele

                                începând cu 1979, responsabil de modul în care auzim înregistrările Pink Floyd este inginerul de sunet James Guthrie. El a fost cooptat în echipă odată cu înregistrarea lui The Wall (al cărui sunet e cu adevărat de excepție și pe vinil și pe compact disc) și, de atunci, e responsabil de tot ceea ce ?nseamnă mixaj în ce privește înregistrările britanicilor. Ediția LP din 1973 a lui Dark Side poartă amprenta lui Alan Parsons. La finele anilor șaptezeci, discul a trecut prin m?inile inginerilor de la Mobile Fidelity Sound Lab, care e un fel de Criterion din cinema încrucișat cu Chateau-urile din Pays de M?doc. Orice disc prelucrat de MFSL vine cu garanția faptului că, în trecerea spre suport digital (CD, SACD, DVD), muzica a fost extrasă de pe benzile magnetice originale, e editat într-un număr limitat de exemplare și e vândut pentru o perioadă limitată de timp.

                                La începutul anilor nouăzeci discul a fost remasterizat de Doug Sax sub supravegherea lui James Guthrie în studioul Mastering Lab din Los Angeles. Aceasta e varianta stereo care a fost disponibilă pe piață din 1992 până în 2011, odată cu lansarea edițiilor Discovery, Experience și Immersion ale acestui disc. Ediția Discovery conține mixajul stereo realizat de James Guthrie în 2011, ediția Experience adaugă un compact disc în care e prezentată varianta live a albumului, într-o remasterizare (semnată tot de Guthrie) a unei înregistrări realizate în Londra în 1974. Ediția Immersion adaugă încă patru discuri, din care singurul demn de atenție este cel care conține o variantă prealabilă a albumului, mixată de Alan Parsons în 1972, în completarea căreia s?nt câteva materiale demo de pe album; ediția mai conține un DVD-Audio, un DVD-Video și un disc Blu-ray cu mixaje audio de rezoluție ?naltă dedicate sistemelor 5.1 sau celor stereo comandate prin dvd-player sau blu-ray player, plus înregistrări video din perioada 1972-1975 și un documentar despre album. Pachetul Immersion conține și un catalog de treizeci și șase de pagini conceput de Storm Thorgerson, graficianul care a creat fața discului, fotografii sau replici ale biletelor de intrare la concerte din vremea respectivă.

                                Față de varianta din 1992, ediția stereo actuală urmărește o idee destul de discutabilă. Multe din recenziile făcute unor amplificatoare audiofile menționează ca plus prezența unui black background. E însușirea aceea care, atunci când e prezentă, aduce lucrul după care ne dăm de ceasul morții atunci când căutăm reprezentația live: atmosfera. E ceea ce se petrece atunci când, pe o piesă precum Childhood's End de pe Obscured by Clouds, dintr-un fond negru, din hăul primordial, sunetul vine spre suprafață și ț?șnește spre tine ca o lumină orbitoare, copleșitoare. Ei bine, treaba asta a obținut-o Guthrie pe varianta din 1992 a lui Dark Side și a sugrumat-o acum, pe ediția Discovery.

                                Ceea ce se observi imediat la ediția actuală e lipsa zgomotului de fond. E și acesta un black background, însă, din păcate, nu e cel adevărat. Odată cu ștergerea zgomotului de fond, discul a pierdut și dinamica și v?rfurile existente pe ediția din 1992. A pierdut deschiderea muzicală și senzația de viață pe care o inspira ?mprimarea respectivă. Acum totul pare mai tern și transportat undeva mai în spatele scenei. On the Run: pe ediția veche ai impresia că vor cobor? avioane sau elicoptere în camera ta, ca se vor prăbuși peste tine, pe ediția actuală ai impresia că totul se desfășoară la distanță, că ești spectatorul unei povești care ?ți este arătată, fără să te includă. Pe The Great Gig in the Sky, simțeam nevoia de a o aduce pe Clare Torry mai în față, mai aproape de mine, încât să ?i aud vocea. în noul format, e un cântec lipsit de emoție. Us and Them poate părea mai organizat, poate că pe sistemele mai puțin rezolute nu se mai încalecă intrumentele în vremea refrenului, însă asta se petrece tot din cauza devitalizării generale a muzicii.

                                P?nă la discul șase al acestui pachet intențiile s?nt discutabile - cel mai deranjant aspect fiind plasarea mix-ului original al albumului, realizat de Alan Parsons, pe discul blu-ray. Eu, spre exemplu, ar trebui să îmi cumpăr un nou aparat pentru a-l putea asculta (iar posibilitățile de redare stereo ale acestor aparate - playerele blu-ray - s?nt ?ndoielnice). Discul șase prezintă un mix prealabil al albumului, meșterit de Parsons. Dintre compact discurile prezente în pachet, e singurul care are un sunet sănătos. Cât privește albumul, câteva diferențe față de varianta finală: intro-ul cu bătăile inimii nu era încă g?ndit, povestea începe abrupt; On the Run are mult mai mulți pași pe fundal și mult mai puține efecte sonore, Clare Torry nu era pe Great Gig, intro-ul lui Money e mai puțin prelucrat, recunoști mai ușor sunetele banilor, h?rtiei; Any Colour You Like are acorduri în plus, Brain Damage e încărcată de râsete ridicole, Eclipse are ușoare puseuri solemne.

                                ?n ceea ce privește compoziția, The Dark Side of the Moon a fost un disc șlefuit de-a lungul turneului susținut de Pink Floyd în 1972. între reprezentațiile din SUA și din Europa - în timpul cărora albumul era cântat avant-la-lettre - formația revenea în studio pentru a retușa materialul înregistrat și pentru a înregistra noi piese. Lucrul acesta e vizibil prin materialele demo prezente pe acest disc șase, cum s?nt cele ale pieselor Money sau Us and Them, sau prin înregistrările din 1972 ale pieselor Any Colour You Like sau The Mortality Sequence (cu versetele din Ecleziast, secvență care va deveni The Great Gig).

                                Merită cumpărat pachetul Immersion (89 de lire sterline pe amazon) în special pentru discul șase? Dacă aveți deja ediția anterioară, dacă aveți în posesie și un vinil din prima ediție presată, atunci cu siguranță îl veți achiziționa fiindcă discul șase vă va interesa și fiindcă întregul pachet formează un obiect colectabil. Dar dacă doriți doar să vă bucurați de muzica Pink Floyd, poate că e mai bine să cumpărați ediția anterioară a discului, eventual și un vinil de pe vremuri. Și vor rămâne bani pentru un vin care să vă ?nsoțească în aventura celestă și în introspecțiile ce vă vor duce către Dark Side of the Moon.

                                Comentariu


                                • Muzica-Amatur





                                  Blade: Butterfly Amultart; FH: Andro Rasanter R42, BH: Andro Rasanter R37

                                  Comentariu


                                  • Ati auzit de Aidan Fisher?Probabil ca inca nu..nici eu de altfel pana in urma cu foarte putin timp.E un pusti de 11 ani care e considerat a fi marele talent ce vine din urma in rock-ul american.Il vedti aici la concertul de Craciun 2013 invitat pe aceeasi scena cu Steel Panther facand doua coveruri dupa Van Halen\9Eruption si You really got me).
                                    Sczati calitatea inregistrarii
                                    of all the things i lost i miss my mind the most

                                    Comentariu


                                    • si iar..

                                      Comentariu


                                      • Muzica-Amatur

                                        Comentariu


                                        • 4EVER HOOLIGAN

                                          Comentariu


                                          • Muzica-Amatur


                                            - - - Actualizat - - -

                                            - - - Actualizat - - -
                                            ......
                                            si ceva serios si cutremurator prin inegalabila voce a lui Leonard Cohen, vesnicul indragostit...
                                            - - - Actualizat - - -

                                            - - - Actualizat - - -
                                            dar daca tot e sa vorbim despre tinere talente in ale ghitarei, atunci va propun atentiei pe : Guitarist Magazine Young Guitarist Of The Year 2011 - James Bell

                                            Comentariu


                                            • Va voi povesti o istorioara legata de muzica,bineinteles.
                                              In 1992 am facut parte dintr-un grup de 4 ingineri trimisi de intreprinderea unde lucram la un targ european de nus ce masini,in Budapesta.Aveam diurna de 15$ si cazare de 32 $ ,durata deplasarii fiind de 4 zile.Orasul era impanzit de afise,in weekendul acela venea Guns N Roses in deschidere avandu-i pe Soundgarden si Faith No More,biletul era aprox 60$,o suma maricica pe atunci.Ne-am decis sa cautam cea mai ieftina cazare posibila,am gasit-o la Monor,langa Budapesta,cred ca era cel mai jegos motel existent in Ungaria la ora aia(cel putin asa cred)dar costa doar 6$patul.N-am mers nicaeri,nici macar la expozitia aia ce dreak o fi fost,ca sa nu cheltuim bani,am mancat te miri ce,eu si cu un amic ca sa strangem bani de bilete,ceilalti doi sa-si ia un video.Am fost la concert,cu ocazie,ne-a luat un autobuz din Oradea in care erau inghesuiti vreo 50 de nebuni ce mergeau tot acolo.A fost ceva halucinant,asa mi se parea atunci,cred ca acum as fi mai rezervat dupa ce am vazut atatea trupe live,dar niciodata nu vazusem un stadion(Nepstadion) care sa gazduiasca 70,80,100 de mii de oameni care sa cante 2 ore incontinuu.
                                              Clipul pe care il pun e luat de la concertul din Tokyo tot din acelasi Tour(deoarece nu am gasit inregistrari de calitate din Budapesta),e exact acelasi show ca si ce am vazut eu,m-a impresionat mult,de cand am telefon mobil ringtone-ul e"|Sweet Child of Mine"

                                              of all the things i lost i miss my mind the most

                                              Comentariu


                                              • Muzica-Amatur


                                                - - - Actualizat - - -

                                                Comentariu


                                                • luat de FB Semnal M :
                                                  "Pe 26 ianuarie 1948 s-a nascut IULIU MERCA, un om simplu, prietenos, plin de un umor foarte fin, deloc vulgar, bucuros să fie în compania prietenilor, a oamenilor în general.
                                                  Noi,avem pentru voi, un clip nou, o piesa plina de emotii, un colaj de fotografii care trezeste in noi amintiri si clipe de neuitat..."

                                                  Comentariu


                                                  • Muzica-Amatur

                                                    Comentariu

                                                    Procesare...
                                                    X