Mesaj
 |
 |
 |
 |
Scriu acest mesaj in calitate de parinte a 2 copii care practica tenisul de masa de aproximativ 6 luni si care au participat la primul lor turneu important organizat de FRTM (e vorba de "Paleta de Argint").
Am ezitat mult inainte sa deschid acest subiect, dar pina la urma m-am hotarit : nu e rau sa stie si altii la ce sa se astepte in viitor ...
E un mesaj mai lung - daca va plictiseste, ignorati-l ...
1. Introducere
In perioada 4-6 iulie, in programul competitional intern al FRTM a fost prevazut turneul "Paleta de Argint"pentru copii cu varsta de max. 10 ani.
Localitatea aleasa pentru desfasurare : Piatra Olt
Am hotarat sa-mi insotesc copiii la acest eveniment.
M-am uitat putin pe harta sa identific geografic asezarea, am cautat pe net informatii specifice pentru calatorie etc. O intrebare obsedanta nu-mi dadea pace intr-un colt al creierului : De ce tocmai acolo ???
Enfin, hai la drum.
2. Cuprins / Punct culminant
Ajungem la Slatina. Trec peste problemele legate de cazare, cate camere s-au retinut de catre organizatori pentru 16 persoane ... ne descurcam cumva. Joi seara sedinta tehnica, aflu ca sunt inscrisi aproximativ 112 baieti si 98 fetite.
Avand experienta de organizare din AmaTour, deja sunt ingrijorat ...
Ingrijorarea se transforma in cu totul altceva cind ajungem la fața locului, vineri dimineata la ora 10.
Ei bine, surprize-surprize : o sala tip Nastase, putin modificata, cu o tribuna mica, cu scaune pe 2 rinduri. Total 60+60+40 locuri. Toate ocupate evident. O caldura de sera, un vacarm asurzitor, copii, parinti, antrenori, localnici. Iadul pe pamant. Posibil peste 300 suflete.
Problema nr. 1 : spatiul
Iesim din sala, cautam afara un petic de iarba si un pic de umbra. Nici un copac in incinta salii, nici un petic de iarba, pamantul parca era arat de curand ... Ghinion.
Deci, inapoi in sala, sa ne cautam un loc de stat jos. In tribune, imposibil. Rucsaci, plase, sticle de diferite marimi marcheaza clar teritoriul cucerit de altii. In fine, ochesc intr-un colt de sala niste panouri de baschet rasturnate, asez o patura peste ele si gata, suntem ca la picnic, copiii se pot chiar intinde la nevoie. Asa vom putea rezista de bine-de rau cele 3 zile de concurs.
Problema nr. 2 : apa
Nu exista dozatoare cu apa gratuita, fiecare se descurca cum poate. Fuga la magazine in sat. Apoi se deschide mini-magazinul din incinta salii, care abia face fața cererii. Noroc ca nu exagereaza la adaosul comercial, sa-i linseze lumea !
Nu vinde nimeni materiale de tenis de masă, asa cum m-as fi asteptat la un atare eveniment sportiv - in schimb in hol apare o mini-librarie ambulanta, ca sa putem sa ne facem lecturile de vacanta.
Problema nr. 3 : zgomotul
Sala e un stup aglomerat. Degeaba se anunta ceva la microfon de catre organizatori. Ori e prost reglata instalatia, ori sonorizarea salii distorsioneaza sunetele, cert e ca trebuie mers la masa organizatorilor sa afli cand si unde vor juca copiii.
La panda tot timpul.
A, uitasem sa va spun ce era mai important : in sala sunt doar 8 mese de pingpong !!!!!!!!
Vine amiaza, copiii vor primi masa in caserole din plastic. Din pacate, aceste caserole vin in 2 ture si cine e mai "orientat" si mai informat ia primul. Asta ca sa nu poti sta deloc linistit, ci sa fii intr-o continua stare de alerta si nervi. A venit ? Cand vine ?
Caldura e infernala. Aerul e apasator, de nerespirat.
Arbitrii la mese sunt de diverse tipuri : copii, adolescenti si adulti mai mult sau mai putin profesionisti. Unii nu vad tusuri clare, altii uita sa roteasca copiii la 5 in setul decisiv
Copiii sunt obositi de orele lungi de asteptare, fug de colo-colo pe margine, se imbrancesc, tzipa ... haos total.
Majoritatea celor care joaca sunt coplesiti de eveniment, iar daca fac greseli, se asteapta la represalii din partea antrenorilor. Din pacate, unii antrenori agreseaza verbal copiii ("Ba, idiotule, fir-ar mata-a dracului, asa te-am invatat ?") si chiar fizic. Urecheala de final si palmuta fac parte din arsenalul metodelor moderne de antrenament. Groaznic !
Asta sa fie drumul succesului spre marea performanta ?
La finalul primei zile, la orele 9 seara eram deja epuizat nervos si fizic.
Iar surpriza cea mare avea sa vina a doua zi, sambata, o zi-maraton, care a inceput la orele 9 a.m. si s-a terminat in jurul orelor 10:30 p.m.
Atentie, asta e un turneu pentru COPII
Deci sambata incepe dupa acelasi tipic, noi (vreo 12) asezati pe panoul de baschet cucerit cu o zi inainte. Avem acuma rezerve de apa, apare si standul de la Buzău cu materiale Tibhar si Butterfly (ce voiam eu din oferta de pe site bineinteles ca nu au adus ! ).
Punctul culminant (cireasa de pe tort)
Pe la ora 5 p.m., pe d-l Petre Arnautu de la organizare il apuca brusc dorinta sa faca ordine pe partea salii opusa tribunei, adica tocmai in coltul unde stateam noi.
Redau cu oarecare aproximatie din memorie (pacat ca n-am avut un reportofon !) dialogul de exceptie pe care am avut "placerea" sa-l port cu Domnia Sa:
P.A. : - Ce-i dezordinea asta ? Cine v-a dat voie sa stati aici ? Va rog sa plecati in tribuna !
C.B. : - Unde sa plecam in tribuna ? Aratati-mi niste locuri libere ! Astea-s conditii de turneu, in sala asta ? Din toata tarisoara asta, din zeci de orase, doar aici v-ati gasit sa ne inghesuiti ?
P.A. : - Daca nu va convine, nu mai veniti !
C.B. : - Da, multumesc. O organizare foarte-foarte proasta !
P.A.: - De ce nu organizati dvs. la Cluj ?
C.B. : - Pai tocmai ca eu organizez la Cluj turnee...
P.A. : - Ce turnee ?
C.B. : - De amatori.
P.A. : - Ala nu e sport ce faceti voi !
No more comment.
Au mai fost si alte momente tragi-comice de organizare sambata, dar ma opresc aici.
3. Incheiere
Au trecut cumva cele 3 zile de concurs
Copiii au rezistat ca niste eroi si am vazut meciuri foarte frumoase, multa fericire, dar si plinsete in hohote 
O experienta de neuitat pentru mine. Oboseala extrema, mai rau decat daca as fi jucat la turneele noastre AmaTour 12-16 ore.
Totusi aceeasi intrebare nu-mi da pace : de ce Piatra Olt ?
Ce se face in salile mari de sport din tara asta ? Aerobic ? Concerte ?
Mai ales ca in 26 octombrie vine Campionatul National pe Echipe (8-10 ani), zeii Olimpului harazind aceeasi localitate pentru tortura
Am ezitat mult inainte sa deschid acest subiect, dar pina la urma m-am hotarit : nu e rau sa stie si altii la ce sa se astepte in viitor ...
E un mesaj mai lung - daca va plictiseste, ignorati-l ...
1. Introducere
In perioada 4-6 iulie, in programul competitional intern al FRTM a fost prevazut turneul "Paleta de Argint"pentru copii cu varsta de max. 10 ani.
Localitatea aleasa pentru desfasurare : Piatra Olt
Am hotarat sa-mi insotesc copiii la acest eveniment.
M-am uitat putin pe harta sa identific geografic asezarea, am cautat pe net informatii specifice pentru calatorie etc. O intrebare obsedanta nu-mi dadea pace intr-un colt al creierului : De ce tocmai acolo ???
Enfin, hai la drum.
2. Cuprins / Punct culminant
Ajungem la Slatina. Trec peste problemele legate de cazare, cate camere s-au retinut de catre organizatori pentru 16 persoane ... ne descurcam cumva. Joi seara sedinta tehnica, aflu ca sunt inscrisi aproximativ 112 baieti si 98 fetite.
Avand experienta de organizare din AmaTour, deja sunt ingrijorat ...
Ingrijorarea se transforma in cu totul altceva cind ajungem la fața locului, vineri dimineata la ora 10.
Ei bine, surprize-surprize : o sala tip Nastase, putin modificata, cu o tribuna mica, cu scaune pe 2 rinduri. Total 60+60+40 locuri. Toate ocupate evident. O caldura de sera, un vacarm asurzitor, copii, parinti, antrenori, localnici. Iadul pe pamant. Posibil peste 300 suflete.
Problema nr. 1 : spatiul
Iesim din sala, cautam afara un petic de iarba si un pic de umbra. Nici un copac in incinta salii, nici un petic de iarba, pamantul parca era arat de curand ... Ghinion.
Deci, inapoi in sala, sa ne cautam un loc de stat jos. In tribune, imposibil. Rucsaci, plase, sticle de diferite marimi marcheaza clar teritoriul cucerit de altii. In fine, ochesc intr-un colt de sala niste panouri de baschet rasturnate, asez o patura peste ele si gata, suntem ca la picnic, copiii se pot chiar intinde la nevoie. Asa vom putea rezista de bine-de rau cele 3 zile de concurs.
Problema nr. 2 : apa
Nu exista dozatoare cu apa gratuita, fiecare se descurca cum poate. Fuga la magazine in sat. Apoi se deschide mini-magazinul din incinta salii, care abia face fața cererii. Noroc ca nu exagereaza la adaosul comercial, sa-i linseze lumea !
Nu vinde nimeni materiale de tenis de masă, asa cum m-as fi asteptat la un atare eveniment sportiv - in schimb in hol apare o mini-librarie ambulanta, ca sa putem sa ne facem lecturile de vacanta.
Problema nr. 3 : zgomotul
Sala e un stup aglomerat. Degeaba se anunta ceva la microfon de catre organizatori. Ori e prost reglata instalatia, ori sonorizarea salii distorsioneaza sunetele, cert e ca trebuie mers la masa organizatorilor sa afli cand si unde vor juca copiii.
La panda tot timpul.
A, uitasem sa va spun ce era mai important : in sala sunt doar 8 mese de pingpong !!!!!!!!
Vine amiaza, copiii vor primi masa in caserole din plastic. Din pacate, aceste caserole vin in 2 ture si cine e mai "orientat" si mai informat ia primul. Asta ca sa nu poti sta deloc linistit, ci sa fii intr-o continua stare de alerta si nervi. A venit ? Cand vine ?
Caldura e infernala. Aerul e apasator, de nerespirat.
Arbitrii la mese sunt de diverse tipuri : copii, adolescenti si adulti mai mult sau mai putin profesionisti. Unii nu vad tusuri clare, altii uita sa roteasca copiii la 5 in setul decisiv
Copiii sunt obositi de orele lungi de asteptare, fug de colo-colo pe margine, se imbrancesc, tzipa ... haos total.
Majoritatea celor care joaca sunt coplesiti de eveniment, iar daca fac greseli, se asteapta la represalii din partea antrenorilor. Din pacate, unii antrenori agreseaza verbal copiii ("Ba, idiotule, fir-ar mata-a dracului, asa te-am invatat ?") si chiar fizic. Urecheala de final si palmuta fac parte din arsenalul metodelor moderne de antrenament.
Groaznic !Asta sa fie drumul succesului spre marea performanta ?
La finalul primei zile, la orele 9 seara eram deja epuizat nervos si fizic.
Iar surpriza cea mare avea sa vina a doua zi, sambata, o zi-maraton, care a inceput la orele 9 a.m. si s-a terminat in jurul orelor 10:30 p.m.
Atentie, asta e un turneu pentru COPII
Deci sambata incepe dupa acelasi tipic, noi (vreo 12) asezati pe panoul de baschet cucerit cu o zi inainte. Avem acuma rezerve de apa, apare si standul de la Buzău cu materiale Tibhar si Butterfly (ce voiam eu din oferta de pe site bineinteles ca nu au adus !
).Punctul culminant (cireasa de pe tort)
Pe la ora 5 p.m., pe d-l Petre Arnautu de la organizare il apuca brusc dorinta sa faca ordine pe partea salii opusa tribunei, adica tocmai in coltul unde stateam noi.
Redau cu oarecare aproximatie din memorie (pacat ca n-am avut un reportofon !) dialogul de exceptie pe care am avut "placerea" sa-l port cu Domnia Sa:
P.A. : - Ce-i dezordinea asta ? Cine v-a dat voie sa stati aici ? Va rog sa plecati in tribuna !
C.B. : - Unde sa plecam in tribuna ? Aratati-mi niste locuri libere ! Astea-s conditii de turneu, in sala asta ? Din toata tarisoara asta, din zeci de orase, doar aici v-ati gasit sa ne inghesuiti ?
P.A. : - Daca nu va convine, nu mai veniti !
C.B. : - Da, multumesc. O organizare foarte-foarte proasta !
P.A.: - De ce nu organizati dvs. la Cluj ?
C.B. : - Pai tocmai ca eu organizez la Cluj turnee...
P.A. : - Ce turnee ?
C.B. : - De amatori.
P.A. : - Ala nu e sport ce faceti voi !
No more comment.
Au mai fost si alte momente tragi-comice de organizare sambata, dar ma opresc aici.
3. Incheiere
Au trecut cumva cele 3 zile de concurs
Copiii au rezistat ca niste eroi si am vazut meciuri foarte frumoase, multa fericire, dar si plinsete in hohote O experienta de neuitat pentru mine. Oboseala extrema, mai rau decat daca as fi jucat la turneele noastre AmaTour 12-16 ore.
Totusi aceeasi intrebare nu-mi da pace : de ce Piatra Olt ?
Ce se face in salile mari de sport din tara asta ? Aerobic ? Concerte ?
Mai ales ca in 26 octombrie vine Campionatul National pe Echipe (8-10 ani), zeii Olimpului harazind aceeasi localitate pentru tortura
Comentariu