Mesaj
 |
 |
 |
 |
va propun un exercițiu de respect, fair/play, admirație și... ce mai doriți dumneavoastra sa adaugați.
am cunoscut în scurtele și rarele mele deplasari la turneele Amatur, dar și indirect pe forum sau din discuțiile cu alți pasionați de acest sport, câțiva oameni pe care ?i numesc acum „veterani”, dar nu țin neaparat la cuv?ntul acesta. important este semnificația ideii pe care acest cuv?nt o reprezinta în mintea mea, str?ns legat de ce se întâmpla în Amatur.
este vorba despre acei oameni „veșnic tineri”, care au trecut de 50 de ani și care ne încânta (pe mine cel puțin ) cu pasiunea lor cel puțin egala cu a celor tineri, cu dorința de a fi mereu acolo, printre ceilalți amaturiști și de a încerca macar sa faca ce fac aceștia, iar uneori chiar cu un joc și rezultate remarcabile.
se „simte în aer” faptul ca ?i respectam pentru ceea ce sunt și ca am vrea sa fie mereu acolo, la masa, de partea cealalta a fileului, dar și lânga noi, pe banca, în momentele de relaxare sau chiar dupa turnee, în locuri unde „ispravile” de la masa de joc sunt transformate în povestioare menite sa stârneasca doar zâmbete și sa întrețina buna dispoziție. iar pentru mulți dintre noi ei reprezinta chiar modele și poate am vrea la un moment dat sa ne fie și „mentori” în joc.
înainte sa scriu ce am intenționat când am deschis acest subiect, vreau doar sa va invit sa fiți de acord ca esența amatorismului în general, și în special a mișcarii Amatur așa cum o știm noi, este pastrata cel mai bine de acești oameni.
din punctul meu de vedere, câțiva din ei sunt: Csaba Zedler, Bela Benyovski, Razvan Tutoveanu, Ovidiu Pitac, Antal Denes,......
așa cum am scris mai sus, eu am cunoscut foarte puțini. și nu știu daca s-a facut pâna acum ceea ce vreau sa propun aici, de aceea încerc marea cu degetul:
?i rog pe toți cei care au cunoscut mai bine vreun veteran amaturist și care au fost impresionați macar odata de jocul lui sau de orice alt lucru întâlnit în salile de joc, sa scrie aici povestea lui așa cum o vad ei. ma refer bineînțeles la „povestea” legata de Amatur și de tenis de masă.
iar fiecare postare la aceasta tema de acum încolo sa fie o poveste frumoasa. și aceasta tema sa serveasca drept „contragreutate” în momentele în care va veți angaja la alte teme în discuții contradictorii care vor degenera în certuri și uneori chiar în jigniri reciproce. suparați, nervoși, indignați, cu așteptarile înșelate, sa mutați atenția voastra spre aceasta tema, sa citiți postarile de aici și sa va schimbați starea sufleteasca.
v-am invitat sa faceți acest lucru pentru ca eu cred ca AMATUR ?nseamna în primul rând ce veți scrie în continuare aici (daca veți accepta „provocarea” mea ). și aș vrea sa va rog sa ram?neți tot timpul în limitele provocarii, adica sa nu postați aici opinii, argumente, critici. doar fapte și sentimente.
va urez mult succes!
am cunoscut în scurtele și rarele mele deplasari la turneele Amatur, dar și indirect pe forum sau din discuțiile cu alți pasionați de acest sport, câțiva oameni pe care ?i numesc acum „veterani”, dar nu țin neaparat la cuv?ntul acesta. important este semnificația ideii pe care acest cuv?nt o reprezinta în mintea mea, str?ns legat de ce se întâmpla în Amatur.
este vorba despre acei oameni „veșnic tineri”, care au trecut de 50 de ani și care ne încânta (pe mine cel puțin ) cu pasiunea lor cel puțin egala cu a celor tineri, cu dorința de a fi mereu acolo, printre ceilalți amaturiști și de a încerca macar sa faca ce fac aceștia, iar uneori chiar cu un joc și rezultate remarcabile.
se „simte în aer” faptul ca ?i respectam pentru ceea ce sunt și ca am vrea sa fie mereu acolo, la masa, de partea cealalta a fileului, dar și lânga noi, pe banca, în momentele de relaxare sau chiar dupa turnee, în locuri unde „ispravile” de la masa de joc sunt transformate în povestioare menite sa stârneasca doar zâmbete și sa întrețina buna dispoziție. iar pentru mulți dintre noi ei reprezinta chiar modele și poate am vrea la un moment dat sa ne fie și „mentori” în joc.
înainte sa scriu ce am intenționat când am deschis acest subiect, vreau doar sa va invit sa fiți de acord ca esența amatorismului în general, și în special a mișcarii Amatur așa cum o știm noi, este pastrata cel mai bine de acești oameni.
din punctul meu de vedere, câțiva din ei sunt: Csaba Zedler, Bela Benyovski, Razvan Tutoveanu, Ovidiu Pitac, Antal Denes,......
așa cum am scris mai sus, eu am cunoscut foarte puțini. și nu știu daca s-a facut pâna acum ceea ce vreau sa propun aici, de aceea încerc marea cu degetul:
?i rog pe toți cei care au cunoscut mai bine vreun veteran amaturist și care au fost impresionați macar odata de jocul lui sau de orice alt lucru întâlnit în salile de joc, sa scrie aici povestea lui așa cum o vad ei. ma refer bineînțeles la „povestea” legata de Amatur și de tenis de masă.
iar fiecare postare la aceasta tema de acum încolo sa fie o poveste frumoasa. și aceasta tema sa serveasca drept „contragreutate” în momentele în care va veți angaja la alte teme în discuții contradictorii care vor degenera în certuri și uneori chiar în jigniri reciproce. suparați, nervoși, indignați, cu așteptarile înșelate, sa mutați atenția voastra spre aceasta tema, sa citiți postarile de aici și sa va schimbați starea sufleteasca.
v-am invitat sa faceți acest lucru pentru ca eu cred ca AMATUR ?nseamna în primul rând ce veți scrie în continuare aici (daca veți accepta „provocarea” mea ). și aș vrea sa va rog sa ram?neți tot timpul în limitele provocarii, adica sa nu postați aici opinii, argumente, critici. doar fapte și sentimente.
va urez mult succes!
Comentariu