Mesaj
 |
 |
 |
 |
?n 1974, Tom Leonard, profesor de statistică la universitatea din Warwick (Anglia) i-a trimis confratelui său Arthur Koestler următoarele observații, ?nsoțite de o anecdotă:
?Un fenomen de coincidență are, prin definiție, probabilități infinitezimale de a se produce. Există însă o infinitate de evenimente susceptibile să apară ca și coincidențe în viața unui individ, dar care în cele din urmă nu i se întâmplă. Dacă am face bilanțul tuturor coincidențelor posibile, am afla probabilitatea ca cel puțin una dintre ele, absolut remarcabilă, să se producă în decursul vieții unui individ. Aș fi surprins să existe mulți oameni cărora să nu li se fi întâmplat nicio coincidență extraordinară.
Iată cel mai frumos caz de coincidență pe care-l cunosc: în timpul primului său curs la universitate, un nou profesor de statistică le prezenta studenților legile probabilității. El scoase o monedă din buzunar și o aruncă în aer. Moneda căzu la sol, se ?nv?rti o vreme și, sub un ropot de aplauze, se imobiliză în plan vertical, pe muchie. Era una dintre numeroasele posibilități de oprire a mișcării .?
Matematicianul Warren Weaver a calculat că șansele ca o monedă perfect rotundă să se oprească pe muchie în asemenea condiții sunt de aproximativ una la un miliard. (Alan Vaughan, Incredible Coincidence, p. 198-199).
Cei doi Walter Kellner
?n 1979, Die Beste, ediția germană a Reader's Digest, a organizat un concurs în rândul cititorilor săi, cu titlul: ?Cea mai bună aventură personală?. Desemnat câștigător dintre șapte mii de concurenți, Walter Kellner, un pilot din Mînchen, a trimis o relatare în care povestea cum avionul său, un Cessna 421, s-a prăbușit în Marea Tireniană, între Sicilia și Sardinia, și cum a supraviețuit grație bărcii sale pneumatice. Anchetatorii de la Digest au verificat cu multă grijă faptele prezentate în relatare, după rapoartele germane și italiene referitoare la accident, și au fost pe deplin satisfăcuți. Aparatul Cessna al lui Kellner, ?nmatriculat I-NUR, se prăbușise într-adevăr în Marea Tireniană de la o ?nălțime de 3000 de metri, așa cum povestea pilotul. Kellner avea să-și primească premiul pe 6 decembrie, trebuind să aducă cu el barca pneumatică la sediul revistei.
?n dimineața zilei de 6, la sediul Das Beste a sosit o scrisoare, adresată redactorului-șef Wulf Schwartzw?ller, care trebuia să-i ?nm?neze premiul lui Kellner. Ea era scrisă de un alt Walter Kellner, pilot și el, care locuia la Kritzendorf, în Austria, și care afirma că toată povestea era o mistificare. El pilotase același aparat Cessna timp de patru ani, deasupra Europei și a Mării Mediterane și, dacă fusese nevoit să efectueze o dată o aterizare forțată datorită unor probleme cu motorul, la Cagliari, în Sardinia, nu căzuse niciodată în mare: un impostor falsificase toată aventura pentru a pune m?na pe premiu.
Schwartzw?ller era perplex. Pe cine să creadă, de vreme ce relatarea primului Kellner fusese verificată atât de riguros? Iar laureatul trebuia să sosească...
într-adevăr, punctual și sur?zător, el s-a prezentat la birourile Das Beste. După câteva politețuri, i s-a arătat scrisoarea tizului său.
El a început prin a se amuza. Da, știa că un alt Kellner pilotase aparatul, dar nu știa că purtau același prenume. Ajung?nd la pasajul care povestea aterizarea forțată a celuilalt Kellner în Sardinia, a pălit. Același aparat, aceeași zonă, aceeași problemă mecanică, un pilot cu același nume! Ce blestem apăsa asupra lor? De ce oare părea avionul a dori moartea celor numiți Walter Kellner, și de ce această ?nverșunare de a se distruge în vecinătatea Mării Tireniene?
Nu există răspunsuri la aceste întrebări. Cei doi Kellner căzuseră victimă unui mister și avuseseră norocul de a scăpa teferi. Fără intenție, redactorii de la Das Beste deschiseseră o poartă spre necunoscut, prin care pătrundea un suflu de aer înghețat, și ceremonia de ?nm?nare a premiului a fost impregnată de o ciudată stare de disconfort. [Courier, aprilie 1980, p. 12-13]
?Un fenomen de coincidență are, prin definiție, probabilități infinitezimale de a se produce. Există însă o infinitate de evenimente susceptibile să apară ca și coincidențe în viața unui individ, dar care în cele din urmă nu i se întâmplă. Dacă am face bilanțul tuturor coincidențelor posibile, am afla probabilitatea ca cel puțin una dintre ele, absolut remarcabilă, să se producă în decursul vieții unui individ. Aș fi surprins să existe mulți oameni cărora să nu li se fi întâmplat nicio coincidență extraordinară.
Iată cel mai frumos caz de coincidență pe care-l cunosc: în timpul primului său curs la universitate, un nou profesor de statistică le prezenta studenților legile probabilității. El scoase o monedă din buzunar și o aruncă în aer. Moneda căzu la sol, se ?nv?rti o vreme și, sub un ropot de aplauze, se imobiliză în plan vertical, pe muchie. Era una dintre numeroasele posibilități de oprire a mișcării .?
Matematicianul Warren Weaver a calculat că șansele ca o monedă perfect rotundă să se oprească pe muchie în asemenea condiții sunt de aproximativ una la un miliard. (Alan Vaughan, Incredible Coincidence, p. 198-199).
Cei doi Walter Kellner
?n 1979, Die Beste, ediția germană a Reader's Digest, a organizat un concurs în rândul cititorilor săi, cu titlul: ?Cea mai bună aventură personală?. Desemnat câștigător dintre șapte mii de concurenți, Walter Kellner, un pilot din Mînchen, a trimis o relatare în care povestea cum avionul său, un Cessna 421, s-a prăbușit în Marea Tireniană, între Sicilia și Sardinia, și cum a supraviețuit grație bărcii sale pneumatice. Anchetatorii de la Digest au verificat cu multă grijă faptele prezentate în relatare, după rapoartele germane și italiene referitoare la accident, și au fost pe deplin satisfăcuți. Aparatul Cessna al lui Kellner, ?nmatriculat I-NUR, se prăbușise într-adevăr în Marea Tireniană de la o ?nălțime de 3000 de metri, așa cum povestea pilotul. Kellner avea să-și primească premiul pe 6 decembrie, trebuind să aducă cu el barca pneumatică la sediul revistei.
?n dimineața zilei de 6, la sediul Das Beste a sosit o scrisoare, adresată redactorului-șef Wulf Schwartzw?ller, care trebuia să-i ?nm?neze premiul lui Kellner. Ea era scrisă de un alt Walter Kellner, pilot și el, care locuia la Kritzendorf, în Austria, și care afirma că toată povestea era o mistificare. El pilotase același aparat Cessna timp de patru ani, deasupra Europei și a Mării Mediterane și, dacă fusese nevoit să efectueze o dată o aterizare forțată datorită unor probleme cu motorul, la Cagliari, în Sardinia, nu căzuse niciodată în mare: un impostor falsificase toată aventura pentru a pune m?na pe premiu.
Schwartzw?ller era perplex. Pe cine să creadă, de vreme ce relatarea primului Kellner fusese verificată atât de riguros? Iar laureatul trebuia să sosească...
într-adevăr, punctual și sur?zător, el s-a prezentat la birourile Das Beste. După câteva politețuri, i s-a arătat scrisoarea tizului său.
El a început prin a se amuza. Da, știa că un alt Kellner pilotase aparatul, dar nu știa că purtau același prenume. Ajung?nd la pasajul care povestea aterizarea forțată a celuilalt Kellner în Sardinia, a pălit. Același aparat, aceeași zonă, aceeași problemă mecanică, un pilot cu același nume! Ce blestem apăsa asupra lor? De ce oare părea avionul a dori moartea celor numiți Walter Kellner, și de ce această ?nverșunare de a se distruge în vecinătatea Mării Tireniene?
Nu există răspunsuri la aceste întrebări. Cei doi Kellner căzuseră victimă unui mister și avuseseră norocul de a scăpa teferi. Fără intenție, redactorii de la Das Beste deschiseseră o poartă spre necunoscut, prin care pătrundea un suflu de aer înghețat, și ceremonia de ?nm?nare a premiului a fost impregnată de o ciudată stare de disconfort. [Courier, aprilie 1980, p. 12-13]
Comentariu