Mesaj
 |
 |
 |
 |
Nu vă speriați de titlul subiectului.
M-am g?ndit că vine Crăciunul, nu-i departe oricum, și cred că vă pot face din nou o surpriză plăcută (sper).
Mi-am chinuit mintea mea sucită, g?ndindu-mă la oameni ca Eugen Sinescu, Mircea Bilanici, Genu Lapadat, Bogdan Filimon. Unii au sfidat efectiv legile vieții și ale firii, de dragul unei pasiuni pe care au dorit s-o țină lângă suflet cât mai mult posibil. Ba unii chiar au privit moartea în ochi între două fandări, înaintea vreunui moment fericit urmat aproape totdeauna de clasicul ''CHOOO!!!''.
Chiar dacă ceea ce urmează e legat în special de acești oameni, eu consider că vă fac tuturor un dar de Crăciun.
...Luați încet aer în piept, așezați-vă undeva în liniște și...spor la citit
- - - Actualizat - - -
*****************TIE-BREAK CU MOARTEA***********************
Limanul vieții mele nu-i departe
Și caut s-o prelungesc cu vreun motiv:
?i cer lui Dumnezeu o am?nare-
Să joc cu moartea setul decisiv.
N-am timp să mă mai bucur, în tăcere,
Că Dumnezeu mi-a dat o păsuire.
Aici jucăm...pe viață și pe moarte
Și nu mai facem nici o încălzire.
Nici regulile nu se mai respectă,
Iar moartea vine jubil?nd la masă,
Ținând triumfător, spre-a mea surpriză,
?n fiecare m?nă câte-o coasă.
Dar am trăit ca amator o viață
Și-n jocul fără reguli m-am călit.
Nu mă mai sperie acum nici moartea,
Cu două coase chiar dac-a venit.
?mi scot paleta roasă, prăfuită,
Ținută printre haine,-ntr-un dulap,
Și-mi redresez coloana apăsată
Ca să-i dau morții planul peste cap.
Amicii mei pe margine strâng pumnii,
Strig?ndu-mi hotăr?ți: ''Hai, că se poate!''
Și simt că aș putea, de data asta,
Să trec în ''superioare''...chiar de moarte.
Dar nu sunt numai ei acum în sală
Și-mi pare că trăiesc o reverie:
Când îmi ?ntorc privirea către dreapta,
Văd că și moartea are galerie...
Parșivă, îmi servește pe la spate
Și-ntoarce coasa numai pe rever,
Dar nu ia puncte fără să transpire,
Căci am în piept o inimă de fier!
Atacă decisiv la orice minge,
Vrea să-mi ia sufletul dintr-o mișcare.
Eu ?i șoptesc, pe când schimbăm terenul:
''Hidoaso, înc-un set...Mai ai răbdare!''
Ea nu-și dă seama că, pe nesimțite,
?mi trece tracul și-am ''intrat în m?nă''.
Țin scorul str?ns mereu, n-o las să scape-
Nu m-ar putea învinge-o săptăm?nă.
încet, genunchii morții se ?nmoaie,
Toți drăcușorii o încurajează,
Dar eu trimit mereu mingea pe tușă
Și moartea tot mai mult teren cedează.
Parșiva moarte-și pierde și controlul,
își rupe-o coasă, înjurând porcos.
Arbitrul scoate cartonașul galben
Și totul se ?ntoarce-acum pe dos.
Asta e șansa mea la nemurire
Și orice rezultat este permis.
Deja nu mai e moartea favorită,
Iar meciul ăsta nu mai e un vis.
Cu tot ce-am ?nvățat pe la turnee,
Cu mingi razante, puse pe fileu,
?i suflu meciul după multă luptă
Și o trimit să-și caute alt ''trofeu''.
Am triumfat în meciuri fără număr,
Dar astăzi mi-am atins supremul scop:
Avându-l chiar pe Dumnezeu arbitru,
I-am dat, eu, morții,.......pauză de prosop!
M-am g?ndit că vine Crăciunul, nu-i departe oricum, și cred că vă pot face din nou o surpriză plăcută (sper).
Mi-am chinuit mintea mea sucită, g?ndindu-mă la oameni ca Eugen Sinescu, Mircea Bilanici, Genu Lapadat, Bogdan Filimon. Unii au sfidat efectiv legile vieții și ale firii, de dragul unei pasiuni pe care au dorit s-o țină lângă suflet cât mai mult posibil. Ba unii chiar au privit moartea în ochi între două fandări, înaintea vreunui moment fericit urmat aproape totdeauna de clasicul ''CHOOO!!!''.
Chiar dacă ceea ce urmează e legat în special de acești oameni, eu consider că vă fac tuturor un dar de Crăciun.
...Luați încet aer în piept, așezați-vă undeva în liniște și...spor la citit
- - - Actualizat - - -
*****************TIE-BREAK CU MOARTEA***********************
Limanul vieții mele nu-i departe
Și caut s-o prelungesc cu vreun motiv:
?i cer lui Dumnezeu o am?nare-
Să joc cu moartea setul decisiv.
N-am timp să mă mai bucur, în tăcere,
Că Dumnezeu mi-a dat o păsuire.
Aici jucăm...pe viață și pe moarte
Și nu mai facem nici o încălzire.
Nici regulile nu se mai respectă,
Iar moartea vine jubil?nd la masă,
Ținând triumfător, spre-a mea surpriză,
?n fiecare m?nă câte-o coasă.
Dar am trăit ca amator o viață
Și-n jocul fără reguli m-am călit.
Nu mă mai sperie acum nici moartea,
Cu două coase chiar dac-a venit.
?mi scot paleta roasă, prăfuită,
Ținută printre haine,-ntr-un dulap,
Și-mi redresez coloana apăsată
Ca să-i dau morții planul peste cap.
Amicii mei pe margine strâng pumnii,
Strig?ndu-mi hotăr?ți: ''Hai, că se poate!''
Și simt că aș putea, de data asta,
Să trec în ''superioare''...chiar de moarte.
Dar nu sunt numai ei acum în sală
Și-mi pare că trăiesc o reverie:
Când îmi ?ntorc privirea către dreapta,
Văd că și moartea are galerie...
Parșivă, îmi servește pe la spate
Și-ntoarce coasa numai pe rever,
Dar nu ia puncte fără să transpire,
Căci am în piept o inimă de fier!
Atacă decisiv la orice minge,
Vrea să-mi ia sufletul dintr-o mișcare.
Eu ?i șoptesc, pe când schimbăm terenul:
''Hidoaso, înc-un set...Mai ai răbdare!''
Ea nu-și dă seama că, pe nesimțite,
?mi trece tracul și-am ''intrat în m?nă''.
Țin scorul str?ns mereu, n-o las să scape-
Nu m-ar putea învinge-o săptăm?nă.
încet, genunchii morții se ?nmoaie,
Toți drăcușorii o încurajează,
Dar eu trimit mereu mingea pe tușă
Și moartea tot mai mult teren cedează.
Parșiva moarte-și pierde și controlul,
își rupe-o coasă, înjurând porcos.
Arbitrul scoate cartonașul galben
Și totul se ?ntoarce-acum pe dos.
Asta e șansa mea la nemurire
Și orice rezultat este permis.
Deja nu mai e moartea favorită,
Iar meciul ăsta nu mai e un vis.
Cu tot ce-am ?nvățat pe la turnee,
Cu mingi razante, puse pe fileu,
?i suflu meciul după multă luptă
Și o trimit să-și caute alt ''trofeu''.
Am triumfat în meciuri fără număr,
Dar astăzi mi-am atins supremul scop:
Avându-l chiar pe Dumnezeu arbitru,
I-am dat, eu, morții,.......pauză de prosop!
Comentariu