Intrebare existentiala

[grasomega]

De ce oameni pe la 30 de ani se apuca de tenis de masă cu antrenor?

Sa detaliez putin nedumerirea: este vorba de oameni care nu vor sa faca din tenisul de masa un scop in viata si nu vor participa la concursuri (desi, pofta vine mancand). Tenisul de masa nu este un sport usor de inteles si nu este unul pe care sa-l faci pentru fitness (poti face asta mai eficient facand alte sporturi).

Situatia nu este similara cu cea in care elevul este o tipa bine, plina de bani si nesatisfacuta si antrenorul are muschii bine aranjati si nici cazul in care barbatul implinit face aerobic sau dansuri cu o antrenoare / profesoara aratoasa.

Am vazut cateva asemenea persoane si nu reusesc sa pricep, poate imi dati cateva idei... Una dintre ele este sugerata de nevasta-mea: unii oameni (care isi permit) invata mai usor cu antrenor decat singuri. Argumentul meu contra: sigur, dar pentru ce? Daca esti amator si asa vei ramane si nu ai nici spirit de competitie, de ce cu antrenor?

Am vrut sa postez pe blog asta, dar acolo nu citeste nimeni

P.S. Nevasta-mea nu intelege spiritul de competitie decat pana la un punct.

[filoteanuadrian]

Salve,
Iti zic ce simt eu - sint exact in situatia descrisa de tine. Am 32, m-am apucat cu antrenor la 31.
Am jucat ca hobby pe la 18 ani (jucam mizerabil - amator 100%).
De ce mi-am luat antrenor? Pentru ca, eu cred ca o data cu virsta, capeti sentimentul lucrului bine facut. Nu vroiam sa joc iar tenis total aiurea, dupa ureche - ci vroiam sa joc corect. Scopul nu e in nici un caz sa cistig vreo competitie - in primul rind sint constient ca fizic nu e posibil, ci doar imi place sa fac lucrurile bine.
Deci in cazul meu raspunsul ar fi:
1. Pentru ca imi place mult sportul asta - il joc de placere 100%
2. Pentru ca am invatat ca daca faci un lucru, trebuie sa-l faci bine. Nu la nivel inalt, dar atit cit joci, macar sa joci corect. Scopul nu e sa cistig ceva, apropos - imi iau bataie 80% din meciuri )

[laky]

Daca persoana in cauza a fost lovita de damblaua numita tenis de masă la varsta amintita, indragostindu-se subit si ireversibil(caci iubirile in sport sunt pe viata) si e perfectionist din fire si are bani si nu e zgarcit si are timp si-l lasa nevasta cu conditia ca dupa tenis de masă sa aiba timp si de ea si poate ca are un pusti care a invatat sa joace foarte bine langa bloc si ii e rusine de un tata care nu face deosebirea dintre un fund de lemn si o paleta si vrea sa creasca in ochii lui si la primul concurs la care vor participa sa nu care cumva sa se spuna ca pustiul la adus pe taicasau ci invers... Asa ca ia invata sa scrii caligrafic fara un invatator!!! Mai greu... Antrenorul s-ar putea sa-i scurteze drumul spre culmile gloriei... si la urma urmelor fiecare are dreptul sa viseze, nu???

[Emil Tudor]

Postul numarul 3 acopera cam toate motivele...
De la un moment dat incolo, trebuie sa te perfectionezi daca vrei sa mai tii pasul cu partenerii de joaca. Daca este vorba sa tii pasul cu colegii de echipa, lucrurile sunt deja serioase. De ce oare s-au apucat amaturistii sa joace in divizia B? Sunt si tineri, si mai copti.
Cred ca ne-am molipsit cu dorinta de perfectionare subita.
PS. Antrenorul sau partenerul de antrenament cu experienta, platit, face bine la corectarea/insusirea miscarilor de baza.

[badeadan]

Pentru ca "omul" nu poate trai fara sistemul lui de iluzii...viseaza la glorie(in cazul acesta ...sa zicem accederea la categoria open, de ex..) chiar si la 30 de ani...Daca am fi cu totii lucizi pana la capat nu ne am mai misca deloc pentru ca ni s ar parea inutil intr o viata plina de desertaciune.
Recomand tuturor cu caldura ca dupa un meci pierdut cu pasiune sa reflecteze la cat de "neadevarat" este totul...In definitiv cine vreti sa ajungeti?...Cazacu?, Coroian?...Daca asta vreti...dati bani la "antrenori"...poate vi se va implini visul....

[laky]

Gresesti...cel putin Jan Ove Waldner, daca nu acum, atunci intr-o viata ulteriora!

[grasomega]

Daca este vorba sa tii pasul cu colegii de echipa, lucrurile sunt deja serioase. De ce oare s-au apucat amaturistii sa joace in divizia B? Sunt si tineri, si mai copti.
Cred ca ne-am molipsit cu dorinta de perfectionare subita.
PS. Antrenorul sau partenerul de antrenament cu experienta, platit, face bine la corectarea/insusirea miscarilor de baza.

In contextul descris de mine, nu e vorba de amaturisti sau de participanti la vreo competitie. Am inteles la ce foloseste antrenorul cand m-am apucat sa fac eu cu un antrenor, dar eu aveam un scop: participarea la o competitie: Amatur, Calificari etc. Apoi, inteleg perfectionare daca exista un scop. Eu nu am vazut scopul in cazul descris de mine.

Pentru ca "omul" nu poate trai fara sistemul lui de iluzii...viseaza la glorie(in cazul acesta ...sa zicem accederea la categoria open, de ex..) chiar si la 30 de ani...Daca am fi cu totii lucizi pana la capat nu ne am mai misca deloc pentru ca ni s ar parea inutil intr o viata plina de desertaciune.
Recomand tuturor cu caldura ca dupa un meci pierdut cu pasiune sa reflecteze la cat de "neadevarat" este totul...In definitiv cine vreti sa ajungeti?...Cazacu?, Coroian?...Daca asta vreti...dati bani la "antrenori"...poate vi se va implini visul....

Cred ca ceea ce am comentat pentru Emil Tudor se potriveste si la comentariul tau. Nu e vorba de participarea la vreo competitie.

[grasomega]

Deci in cazul meu raspunsul ar fi:
1. Pentru ca imi place mult sportul asta - il joc de placere 100%
2. Pentru ca am invatat ca daca faci un lucru, trebuie sa-l faci bine. Nu la nivel inalt, dar atit cit joci, macar sa joci corect. Scopul nu e sa cistig ceva, apropos - imi iau bataie 80% din meciuri )

Cred ca punctul 1 ar putea reprezenta un rapsuns foarte aproape de realitate si sunt gata sa-l inteleg, insa, scriind si punctul 2, mi-ai spulberat iluziile.
Intrebare: daca nu joci pentru a castiga acest sport, de ce joci? De ce joci cu antrenor? De ce ti se pare ca daca faci antrenament cu un antrenor la 32 de ani faci ceva bine? Exact asta nu pricep: daca e clar ca nu esti competitiv si nici nu incerci, ce satisfactie ai din antrenamentele alea?

[grasomega]

Daca persoana in cauza a fost lovita de damblaua numita tenis de masă la varsta amintita, indragostindu-se subit si ireversibil(caci iubirile in sport sunt pe viata) si e perfectionist din fire si are bani si nu e zgarcit si are timp si-l lasa nevasta cu conditia ca dupa tenis de masă sa aiba timp si de ea si poate ca are un pusti care a invatat sa joace foarte bine langa bloc si ii e rusine de un tata care nu face deosebirea dintre un fund de lemn si o paleta si vrea sa creasca in ochii lui si la primul concurs la care vor participa sa nu care cumva sa se spuna ca pustiul la adus pe taicasau ci invers... Asa ca ia invata sa scrii caligrafic fara un invatator!!! Mai greu... Antrenorul s-ar putea sa-i scurteze drumul spre culmile gloriei... si la urma urmelor fiecare are dreptul sa viseze, nu???

Un raspuns care sta foarte bine in postura de explicatie, domnule Laky. Sunt gata sa accept ca unii oameni au motivatii adanci care le cer sa se faca luntr esi punte pentru a se apropia de copiii lor - nu am ajuns inca acolo.
Multumesc.

[marcbarbu]

Mai poate fi o motivatie...
Joci (prost) tenis de masă de mic. Pana acum 4-5 ani nu dadeai mare importanta tenisului de masa, pentru ca erai mult prea ocupat cu impartitul timpului intre toate fetele care-ti faceau cu ochiul. Acum ai ramas (maxim) cu una si incepi sa ai si burta, si nici la disco nu-ti mai place ca e prea mult zgomot. Ai inceput sa mergi cu niste prieteni la tenis si vezi ca in 2 ore ai facut tricoul fleasca, dar nu ai simtit oboseala pe timpul jocului, si te gandesti ca e o modalitate de a scapa de burta (sau macar de a opri-o din crestere). Vezi ca baietii de la sala isi fac palete singuri, asa ca iti cumperi si tu 2 Tenergy si un Schlager Carbon. Dupa 2 ani de dat pe lânga masa incepi sa le dai dreptate celor care iti ziceau ca intai trebuie sa uiti tot ce ai invatat, si abia dupa aia sa inveti sa joci tenis de masă corect, asa ca iti cumperi un lemmn all sau off-, ii pu niste fete moi, cu mult control, si iti alegi un antrenor cu care sa reinveti sa joci tenis de masă. Iti dai seama ca nu esti nici macar la nivelul "mediu" cum credeai, si speri ca in 10 ani sa devii nu numai un jucator batr?n...
---------- Post added 08 feb 11 at 15:10 ----------
Mai concret, iti iei antrencor ca sa iti intre si tie reverul unde vrei tu, si nu unde vrea el )

[grasomega]

(at)marcbarbu: Tare asta, foarte adevarat!

[filoteanuadrian]

Cred ca punctul 1 ar putea reprezenta un rapsuns foarte aproape de realitate si sunt gata sa-l inteleg, insa, scriind si punctul 2, mi-ai spulberat iluziile.
Intrebare: daca nu joci pentru a castiga acest sport, de ce joci? De ce joci cu antrenor? De ce ti se pare ca daca faci antrenament cu un antrenor la 32 de ani faci ceva bine? Exact asta nu pricep: daca e clar ca nu esti competitiv si nici nu incerci, ce satisfactie ai din antrenamentele alea?

De ce totul in viatza trebuie sa aiba un cistig?
De ce trebuie sa participi doar ca sa cistigi?
Nu mai exista placerea de a face un sport ? Trebuie neaparat sa participi la competitii?
De ce trebuie sa faci un lucru si sa fii cel mai bun? Uneori facem lucruri pentru ca ne place sa le facem si daca tot le facem si pierdem vremea cu ele, macar sa le facem corect.
Parerea mea

[grasomega]

Pai exact despre asta este vorba: daca nu vrei sa castigi nimic (nici o competitie) si doar participi pentru placerea personala (chiar si la competitii), la ce iti trebuie un antrenor? La ce iti foloseste sa faci treaba corect, daca nu are nici o finalitate? Satisfactie din participare obtii si fara antrenor, asa-i?
De aceea zic ca nu vad lucrurile in aceeasi lumina ca si tine.
Am gasit cateva motivatii posibile si le-am punctat ca atare mai sus.
P.S. Topicul acesta nu este o polemica, ci doar incercam sa gasesc o explicatie pentru actiunile oamenilor.
Daca motivele specificate de fiecare dintre voi vi se par suficiente pentru a face tenis de masă cu antrenor, eu nu incerc sa conving pe nimeni sa nu mai faca asta. Ba, dimpotriva, va doresc tuturor succes la invatatura si sa va vina si gustul de competitie

[adriank]

in general, de la o varsta mai incolo nu prea mai reusesti de multe ori sa te sincronizezi cu prietenii (asta in cazul in care ai prieteni pasionati de tenisul de masa), fie concedii, copii, serviciu sau alte responsabilitati de oameni "mari". si te gasesti singur in casa cu timp liber si zici "ce as juca un tenis, dar nu am cu cine. sa ma duc la sala singur, poate nu e nimeni, poate nu vrea nimeni sa joace cu mine". si uite asa ajungi sa gandesti ca ai da chiar si un ban in plus dar macar sa ai cu cine juca cand vrei. fiind platit, antrenorul (decat in cazuri exceptionale) nu iti va zice niciodata ca nu are chef, sau timp sau altecele, va fi mereu disponibil sa joace cu tine atunci cand vei avea "chef". si pe langa asta probabil gandesti ca asa macar mai inveti si ceva chiar daca realizezi ca nu inveti pt ceva anume.

[PRIZA TOK]

La intrebarea ta,cel mai corect raspuns era din partea unui astfel de jucator care cauta un antrenor de tenis de masă.Pe cati i-ai intrebat in acest sens?Ai fi obtinut un raspuns cat de cat plauzibil si la modul concret.Raspunsurile noastre a celor care nu am facut acest lucru este unul orientativ,o presupunere daca am fi in locul celor care cauta antrenor.Oricum aceste cazuri sunt izolate si chiar daca exista ,parerea mea este ca in primul rand esti innebunit lulea de tenisul de masa incat sa faci acest lucru,pe locul doi este o ambitie crescuta de a fi mai bun decat cineva care candva te-a umilit si astfel doresti sa-ti iei revansa cu varf si indesat si nu in ultimul rand sa constati cat poti progresa in acest sport la aceasta varsta ;frageda;.Este vorba aici de o ambitie personala.A nu se uita ca fiecare dintre noi ,emite o parere pur personala interpretabila.

[Ashes]

Sunt oameni care se apuca sa invete cu un antrenor pentru a putea intr-o buna zi sa-l bata pe xulescu...
Tenisul de masa devine din ce in ce mai frumos pe masura ce abilitatile jucatorilor se dezvolta, una este sa joci 2 ore numai mingi taiate si alta este sa dai retopspin, celebrul chop-block si covrigi
Cineva a zis ca pana nu stii sa dai toate loviturile cat de cat... tot ping pong joci... drumul e lung pana la tenis de masă

[Dan2]

La scoala am invatat ca superlativele sunt de doua feluri: relative si absolute; si unii si ceilalti cauta perfectiunea,fiecare in felul in care o intelege: multi dintre oameni (si eu ma regasesc printre acestia), nu se multumesc sa faca un lucru bine, sau foarte bine, ei cauta intotdeauna sa compare rezultatele proprii cu altele anterioare, sau cu rezultatele celorlalti si sunt satisfacuti numai dupa ce constata ca au facut acel lucru mai bine, cel mai bine. Sunt oamenii de actiune, care cauta eficienta, care capata siguranta lucrului bine infaptuit numai prin comparatie. Isi cauta locul in ierarhia valorilor, incercand sa devina cei mai buni. Superlativul relativ.
Sunt printre noi oameni pe care ii admiram, care nu doresc sa faca un lucru mai bine decat ceilalti, pur si simplu doresc sa-l faca bine, foarte bine, atrasi mai mult de frumusetea lucrurilor decat de eficienta actiunilor lor. Nu vor compara niciodata un tablou al lui Pallady cu unul al lui Tontza, pentru a alege care este mai frumos sau mai scump; nu sunt interesati de topuri sau de clasamente si prefera cateva schimburi relaxate de mingi cu lovituri bune si executate corect in locul unui set crispat si sub tensiune, castigat uneori cu un net sau tus norocos.
Oare cei care aleg sa mearga la o scoala de dans o fac pentru a castiga concursuri sau turnee?
Ca sa poti executa un topspin corect sau o pirueta in pasi de salsa, ai nevoie de indrumarea unui expert.

P.S. Sunt printre cei (sper ca nu putini) care au cutreierat cu placere cotloanele b(ar)logului "pe care nu-l citeste nimeni" si sunt familiarizat de ceva vreme cu tataicu, cu mamaica, cu tic-tac, cu Sara, cu Cionoiu micut, am privit fotografii si am citit istorioare nostime, si, pentru a nu cadea in capcana superlativului relativ, iti marturisesc ca am gasit o familie foarte fericita, doi copii foarte reusiti, o mamaica foarte iubitoare si un tataicu foarte acaparat de tenis si de set-up uri perfecte, dar cam lipsit de chef cand e vorba sa scrie despre el... Nu fi pesimist, daca fiecare din cei care au trecut prin blog ar fi lasat la intrare o floare, cred ca ar depasi o mie...(

)

[nicuB]

in cazul meu e simplu. din clasele primare pana pe la 22 de ani am jucat tenis de masă, pana la 14 ani am participat si la concursuri, intre scoli generale, cu rezultate destul de bune. in '92 s-a spart gasca, cu care, la un moment dat, jucam zilnic, si am renuntat la tenis, renuntat insemnand ca nu am mai avut nici paleta. anul trecut am decis sa fac, din nou, putin sport. evident tenisul de masa a fost prima alegere. mi-am cumparat paleta si am inceput sa "recrutez" colegi de la lucru, care se laudau ca "rup" tot la tenis. i-am batut pe toti, dupa o pauza de 20 de ani!!! la cca doua luni, dupa ce m-am reapucat, erau colegi care nu castigau nici un meci, sau alti luau 3 - 4 meciuri, din 20. sincer, am inceput sa ma plictisesc. nu sunt genul de om care sa colind salile de tenis in speranta ca imi gasesc parteneri. cel mai simplu a fost, ati ghicit, sa ma duc la antrenor. am gasit o sala, cu circuit inchis, unde activeaza un grup foarte talentat de jucatori, daca as juca cu ei probabil as lua doua, trei puncte, maxim, unii sunt fosti jucatori profesionisti, din cate am inteles. asa ca incerc sa reintru in forma cu un antrenor. am reinceput sa particip si la turnee, de fapt, deocamndata, am participat la un singur turneu, Cupa Dumbravita, turneu fara prea mari pretentii, unde am luat locul 4. sunt multe lovituri care nu mai imi intra, pe care antrenorul mi le corecteaza, cel putin incearca. plus ca, jucand cu cineva mult mai bun ca mine ma concentrez mai bine.
poate castig si eu un turneu, ca baba din Australia, la 100 de ani
si un alt aspect, foarte important, omul face ce vrea cu banii lui

[grasomega]

omul face ce vrea cu banii lui

Buna de tot, asta!

[Antal Denes]

Pentru uni e de ajuns ca dupa 8/10 ore de munca sa dea cate-va mingi ,eventual si 4/5 seturi .
Alti sunt mai perfectionisti si vor mai mult . Vor si rezultate din ce in ce mai bune .

[csabazedler]

Stimate coleg,
in viata lui omul face ce VREA,ce STIE si ce POATE !Nu stiu daca exista cineva sa fi reusit acest lucru in totalitate dar stiu ca ORGOLIUL omului este fara limite si asta ne face sa fim (asa de) diferiti unii de ceilalti !!!

[victor0987]

Pentru uni e de ajuns ca dupa 8/10 ore de munca sa dea cate-va mingi ,eventual si 4/5 seturi .
Alti sunt mai perfectionisti si vor mai mult . Vor si rezultate din ce in ce mai bune .

..credem ca suntem perfectionisti dar de fapt suntem dependenti, tenisul asta pe masura ce il intelegi devine un drog foarte puternic de ajunge sa te bantuie topspinul si in somn, asa ca iti trebuie un profesionist sa ti-l administreze ca sa te tina linistit macar vre-o 2 zile pana vii din nou la sala cu limba scoasa ca sa-ti iei din nou doza, chestie care evident costa, daca te tine buzunarul esti fericit, daca nu, te linistesti cum poti cu alti care tremura la fel ca tine..

[grasomega]

(at)victor0987: Buna de tot! Asta-i spun si eu nevestei: draga, ma duc sa bag in vena niste tenis

[Antal Denes]

Adevarat drog e tenisul de masa , dar ma tratez cu cate un turneu [dezintoxicare ] in care realizez cat de departe sunt de acest joc si saptamanile urmatoare , cum am putin timp ,incep sistematic sa ma drogez .
Sa vedem cat rezist ?

[Emil Tudor]

Da, si de aceea ne apucam sa ne drogam si copiii. Eu l-am convins doar pe cel mic, dar nu a capatat inca dependenta.