Ilia - scurt istoric
Localitatea Ilia, situată pe malul drept al Mureșului, este o așezare milenară cu urme dacice și daco-romane. Caracterul strategic al localității este dat de faptul că pe Mureș (Maris) urcau luntrele până la salinele de la Uioara, apoi încărcate cu bulgări de sare porneau înapoi spre Iliricum roman. Se cunoaște importanța Munților Apuseni cu aurul lor pe care îl exploatau romanii pentru a căror mai bună apărare au adus Legiunea a V-a Macedonică cu sediul la Potaissa (Turda). Numele localității apare în documente în anul 1266, iar ceva mai târziu sub forma Terra Elya, apoi Villa Hellya (Hylla). Un alt document amintește de "Iles-Sades-Fenes", din vremea regelui Bela al IV-lea care a dat prin decret regal unei familii de nobili aceste pământuri, pentru fapte de vitejie în luptele cu tătarii din timpul invaziei turco-mongole care a avut loc în anul 1241. Ținutul Iliei, Gurasadei, până la Zam, pădurile dintre Mureș și Criș și așezările până la satul Fenes din Munții Apuseni au aparținut ereditar unor nobili din acea vreme.
În Ilia s-a dezvoltat un meșteșug azi dispărut, acela de a face luntrii, poduri plutitoare. Dovada în acest sens este piatra funerară din cimitirul bisericii ortodoxe Ilia pe care scrie "... George Iacob-mare meșter în corăbii" (1600).
În documentele vremii, localitatea Ilia apare sub denumirea de orașul Ilia, 1750 (Conscriptia Aron), iar în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, sub cea de "Ilia Oppidu", făcând parte în ierarhia juridică a orașelor Transilvaniei din categoria celor privilegiate. Începând cu anul 1808, Ilia este centrul de plasa, iar legile din 1814-1815 o mențin cu acest statut până în 1818. Prin legea din 1825, Ilia este din nou centru de plasa până în 1949.
sursa: wp-ro.wikideck.com
Localitatea Ilia, situată pe malul drept al Mureșului, este o așezare milenară cu urme dacice și daco-romane. Caracterul strategic al localității este dat de faptul că pe Mureș (Maris) urcau luntrele până la salinele de la Uioara, apoi încărcate cu bulgări de sare porneau înapoi spre Iliricum roman. Se cunoaște importanța Munților Apuseni cu aurul lor pe care îl exploatau romanii pentru a căror mai bună apărare au adus Legiunea a V-a Macedonică cu sediul la Potaissa (Turda). Numele localității apare în documente în anul 1266, iar ceva mai târziu sub forma Terra Elya, apoi Villa Hellya (Hylla). Un alt document amintește de "Iles-Sades-Fenes", din vremea regelui Bela al IV-lea care a dat prin decret regal unei familii de nobili aceste pământuri, pentru fapte de vitejie în luptele cu tătarii din timpul invaziei turco-mongole care a avut loc în anul 1241. Ținutul Iliei, Gurasadei, până la Zam, pădurile dintre Mureș și Criș și așezările până la satul Fenes din Munții Apuseni au aparținut ereditar unor nobili din acea vreme.
În Ilia s-a dezvoltat un meșteșug azi dispărut, acela de a face luntrii, poduri plutitoare. Dovada în acest sens este piatra funerară din cimitirul bisericii ortodoxe Ilia pe care scrie "... George Iacob-mare meșter în corăbii" (1600).
În documentele vremii, localitatea Ilia apare sub denumirea de orașul Ilia, 1750 (Conscriptia Aron), iar în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, sub cea de "Ilia Oppidu", făcând parte în ierarhia juridică a orașelor Transilvaniei din categoria celor privilegiate. Începând cu anul 1808, Ilia este centrul de plasa, iar legile din 1814-1815 o mențin cu acest statut până în 1818. Prin legea din 1825, Ilia este din nou centru de plasa până în 1949.
sursa: wp-ro.wikideck.com
Comentariu