Buna ziua,
Am avut decenii de dominatie absoluta a tenisului de masa din partea Chinei. La baza acestui fapt a stat munca asidua dar si un comportament ireprosabil care are la baza stapanirea de sine, controlul emotiilor, demnitate, respectul fata de sine, fata de adversar si fata de public. Apoi apare Harimoto din Japonia, cantitate si calitate neglijabila fata de realizarile si mostenirea chinei si imi dau seama ca unii antrenori, de exemplu, antrenorii tanarului Casian de la Medias pare ca au considerat ca acesta e modelul demn de urmat. Nu decenii de traditie si demnitate chineza. A mai trecut putin si am ajuns la asta:
Ce parere aveti? Oare asta e directia in care e bine sa modelam generatiile urmatoare? Pana la urma de ce facem tenis? Nu cumva sa ne modelam caracterul, sa ne stapanim emotiile, sa invatam sa (ne) respectam, sa pierdem, sa fim mai frumosi? Nu e asta mai important decat o victorie intr-un meci obscur din amatur?
Am avut decenii de dominatie absoluta a tenisului de masa din partea Chinei. La baza acestui fapt a stat munca asidua dar si un comportament ireprosabil care are la baza stapanirea de sine, controlul emotiilor, demnitate, respectul fata de sine, fata de adversar si fata de public. Apoi apare Harimoto din Japonia, cantitate si calitate neglijabila fata de realizarile si mostenirea chinei si imi dau seama ca unii antrenori, de exemplu, antrenorii tanarului Casian de la Medias pare ca au considerat ca acesta e modelul demn de urmat. Nu decenii de traditie si demnitate chineza. A mai trecut putin si am ajuns la asta:
Ce parere aveti? Oare asta e directia in care e bine sa modelam generatiile urmatoare? Pana la urma de ce facem tenis? Nu cumva sa ne modelam caracterul, sa ne stapanim emotiile, sa invatam sa (ne) respectam, sa pierdem, sa fim mai frumosi? Nu e asta mai important decat o victorie intr-un meci obscur din amatur?


