NoRo
senior
De curând am aflat ca s-a închis un loc care mi-a dat adăpost trupului și mi-a alinat mereu sufletul. Sunt sufocat de nostalgia vremurilor, de prietenia pe viață care a format-o acest cămin încat conștientizez că tristețea unui om vesel este greu de redat prin cuvinte. Am observat că acest forum nu mai deține nici o informație despre fericirile avute aici. O alta doză de tristețe domnule Dragomir, deoarece de multe ori pe masa durerii noi cautăm poze în care zâmbeam. Aici am invatat că a fi om de valoare este mai de pret decat sa fim jucatori de succes. Mulțumesc! Acum, să lăsam istoria acestei săli la vedere si sa conștientizăm odată ca și vulturii au clipa lor de melancolie!