Niciodata nu este prea tarziu!
Intr-un post anterior va relatam un episod din acest topic in care am fost implicat personal("manareala" brasovenilor Costel si Dorel la turneul din București),eveniment care in prima faza mi-a lasat un gust amar dar care,ulterior,m-a intarit psihic si m-a determinat sa fiu mai concentrat asupra prestatiilor mele si nu pe rezultatele altora!
S-au scurs aproape trei ani de-atunci,cu zeci de turnee la care noi trei ne-am mai intalnit si salutat,mai mult formal,caci ochii lor erau tot timpul coborati(pentru ca "ochii sunt oglinda sufletului",nu-i asa?!?,si,in adancul sufletelor,ei stiau ca au gresit fata de mine)!
Dar eu i-am iertat de mult(poate chiar a doua zi),chiar daca asa ceva se uita destul de greu,si speram in sufletul meu sa se intample ceva,un nu stiu ce,care sa schimbe macar "penibilul" intalnirilor posibile si probabile de la turnee.........iar acel ceva s-a intamplat!!!!!
Dupa o dimineata plina de suspans,cosmar si depresie,ma gandeam ce "minune" s-ar mai putea infaptui ca sambata de gala mult asteptata(de mine si trupa de copii) de la Victoria sa nu se transforme cu totul intr-o zi neagra!Mancat de draci,ma prezint la masa de joc pentru partida cu ...Dorel Anitei.Pregatit pentru protocolul de inceput de fiecare partida(salutul,paleta si restul),raman surprins cand Dorel ridica ochii spre mine,se uita in ochii mei si ma roaga sa-l iert pentru episodul de acum trei ani,asumandu-si toata vina celor petrecute atunci!!!!!Va marturisesc ca,pe moment,am ramas surprins,aproape fara reactie.Dupa cateva secunde insa,ca dupa o electrocutare,o placuta caldura interioara mi-a cuprins tot corpul si,inexplicabil,m-am simtit dintr-o data relaxat.Am zarit pe fata lui o doza de roseata provocata de starea emotionala,ochii-i erau sinceri iar sufletul usurat de "povara" purtata in tot acest timp!Mi-a marturisit ca-i pare rau de cele intamplate,de situatia creeata si urmarile nefaste pe care eu le-am resimtit dupa aceea si,cel mai mult,detesta sa nu se poata uita in ochii cuiva simtindu-se vinovat catusi de putin.A fost,in ochii mei,o adevarata proba de curaj,sinceritate si barbatie din partea unui om care,recunoscandu-si gresela facuta,mi-a dovedit ca a invatat ceva din mustrarile interioare care l-au insotit in tot acest timp,apasandu-i sufletul.Mai mult de-atat,gestul sau ne demonstreaza tuturor ca,mai devreme sau mai tarziu,e mai frumos si omenesc sa traim cu totii invaluiti de aura placuta a fair-playului!
Dorel Anitei,CHAPEAU!