Pink Floyd - The Dark Side of The Moon
Pink Floyd - The Dark Side of The Moon
http://www.youtube.com/watch?v=ruiYuFk3v74
The Dark Side Of The Moon by Pink Floyd (1973)
Average Rating: 92/100 (from 1,851 votes) Ratings distribution
Accolades: Best album of 1973 (1st)
Best album of the 1970s (1st)
Top 10 albums of all time (2nd)
The Dark Side Of The Moon is an album by Pink Floyd. It is ranked number 2 in the overall greatest album chart with a total rank score of 100,815 from 1,723 greatest album charts.
The Dark Side Of The Moon is ranked number 1 in the best albums of 1973 and number 1 in the best albums of the 1970s.
In total, there are 22 music albums by Pink Floyd which appear in the greatest album charts and The Dark Side Of The Moon is ranked as the best.
Daca nu gresesc este cel mai longeviv album al tututor timpurilor in topuri, 252 de saptamani consecutiv (mai bine de 4 ani).
Aveti si alte statistici vis a vis de acest album ?
- - - Actualizat - - -
Special pentru Marcel Giosan si amicul Darksideofthemoon - alias Dan Dumitrescu:
The Dark Side of the Moon, Discovery, Experience, Immersion
Lucian Maier
martie 2012
Dacă ar fi să ?nsumez orele petrecute cu muzica Pink Floyd în ultimii zece ani, cred că aș strânge mai mult timp decât am discutat cu fiecare dintre prietenii mei sau cu părinții mei. Am auzit de ei prin școala generală, dar am început să-i ascult la finele liceului, când am simțit că heavy metalul nu e chiar acoperișul lumii muzicale. Iar astăzi, după sesiuni de jazz și clipe clasice, mă intorc la ei și-i redescopăr pas cu pas. M-am bucurat să văd că vor ieși pe piață ediții definitive ale discurilor care i-au consacrat în istoria muzicii populare, fiindcă materialele rare pe care le-au inclus în pachete oferă posibilitatea de a urmări câteva etape din procesul creativ care a avut ca rezultat muzica lor, așa cum o cunoaștem acum. Și, pentru a înțelege g?ndirea muzicală a unui artist, pentru a-i observa evoluția, aspectele acestea s?nt esențiale. Dincolo de aceste rarități, pachetele conțin mult material inutil, fiindcă nu știu câți din apropiații Pink Floyd ascultă muzică pe aparate blu-ray și pe sisteme de tip home-cinema. Re-masterizări, re-mixări, James Guthrie, EMI, consum cultural și, în final, a lot of Money.
1. Istoria
La finele anului 2003, după lansarea lui Hail to the Thief, formația Radiohead încheia contractul cu casa de discuri britanică EMI, contract semnat în 1991 pentru lansarea a șase discuri. De atunci Radiohead și-au conceput campanii de promovare și vânzare independente de marii distribuitori muzicali, Pay what you want fiind deja celebră în relație cu discul In Rainbows.
?n 2009, la patru ani de la afirmarea independenței totale a formației din care își trag sevele aproape toate trupele care calcă astăzi ecranul postului MTV Rock, EMI a reeditat catalogul Radiohead pe care îl are în patrimoniu. Discurile au fost așezate în ediții de colecție care conțin două CD-uri și un DVD. în ceea ce privește vânzarea, discul prim al pachetului era anunțat ca remaster al versiunii originale. Lucru discutabil cel puțin în cazul albumului emblemă al formației, OK Computer: la credite s?nt trecute datele de pe discul inițial, ca și când nu ar fi intervenit nimeni în înregistrarea respectivă. Totuși, acest aspect e mai puțin important. Important e modul în care marile case de discuri, cum e EMI, născocesc noi și noi metode de câștig de pe urma numelor mari pe care le-au păstorit sau încă le păstoresc. Cum s?nt Radiohead, Queen sau Pink Floyd.
The Dark Side of the Moon e o piatră de hotar în muzica rock (următorul disc cu o influență atât de mare în sferele muzicii rock fiind tocmai OK Computer), istoria rock-ului progresiv din anii optzeci încoace, de la Queensryche și Dream Theater la Porcupine Tree, OSI, Madrugada sau Devin Townsend, avându-și rădăcinile în experimentele muzicalo-conceptuale ale celor de la Pink Floyd.
The Dark Side of the Moon e un exemplu reușit de intelectualizare a muzicii populare, din sfera căreia face parte și rock-ul. E un exemplu de aplicare consistentă a conceptelor muzicii concrete în afara zonei culte a muzicii. Pierre Boulez, Karlheinz Stockhausen sau Iannis Xenakis integraseră în muzică și elemente non-tradiționale. Nu numai vocea sau instrumentele clasice produc muzică. Evoluția tehnologică a dus la apariția de noi și noi aparate care produc sunete specifice și care ajung să facă parte din viața noastră. Zgomotul lor are ritm, cadență, are o muzicalitate proprie. Aceste aparate - mașini, trenuri, elicoptere - devin surse de inspirație sau instrumente integrate în compozițiile contemporane ale lui Stockhausen sau Steve Reich. Muzica concretă (unde termenul concret are în vedere folosirea unor sunete deja existente în natură în detrimentul celor g?ndite, abstracte, așezate pe portativ) preia tot arsenalul tehnologic contemporan - microfoane, aparate de înregistrat, suporturi pentru înregistrat, facilități de mixaj - și îl angajează în producția muzicală cultă[1].
De la Dark Side of the Moon până la The Final Cut (perioadă în care viziunea muzicală a lui Roger Waters a fost din ce în ce mai pregnantă în evoluția Pink Floyd), aceste abordări ale muzicii culte se regăsesc în compozițiile formației britanice. Sintetizatoare, înregistrări de pași, interviuri luate angajaților studioului Abbey Road și prietenilor muzicienilor - din care vor extrage replicile ce se aud în fundal pe Dark Side -, emularea unor sunete din natură - cum s?nt bătăile inimii, leitmotiv pe discul din 1973 -, transformarea prin mixaj a unor sunete din natură în efecte sonore marcante - cum e căderea banilor sau ruperea unei coli de h?rtie în intro-ul piesei Money -, prezența radio-ului pe Wish You Were Here sau a televizorului pe The Wall fiind câteva exemple în acest sens. Dincolo de aceste aspecte tehnice, dincolo de ușurința cu care formația trece de la rock la jazz, de la structură la improvizație, la succesul Pink Floyd contribuie și știința lor de a transforma istorii personale - cum e despărțirea de Syd Barrett ca membru al formației și ca om, cum e moartea tatălui lui Roger Waters în al Doilea Război Mondial - în povești cu rezonanță universală în care s?nt chestionate probleme umane sau politice general valabile. în anii șaptezeci, Pink Floyd ?nseamnă inovație, însă o inovație care - chiar dacă are importante resurse intelectuale - rămâne de o simplitate și de o sensibilitate cuceritoare.
2. Prezentul. Pachetele
începând cu 1979, responsabil de modul în care auzim înregistrările Pink Floyd este inginerul de sunet James Guthrie. El a fost cooptat în echipă odată cu înregistrarea lui The Wall (al cărui sunet e cu adevărat de excepție și pe vinil și pe compact disc) și, de atunci, e responsabil de tot ceea ce ?nseamnă mixaj în ce privește înregistrările britanicilor. Ediția LP din 1973 a lui Dark Side poartă amprenta lui Alan Parsons. La finele anilor șaptezeci, discul a trecut prin m?inile inginerilor de la Mobile Fidelity Sound Lab, care e un fel de Criterion din cinema încrucișat cu Chateau-urile din Pays de M?doc. Orice disc prelucrat de MFSL vine cu garanția faptului că, în trecerea spre suport digital (CD, SACD, DVD), muzica a fost extrasă de pe benzile magnetice originale, e editat într-un număr limitat de exemplare și e vândut pentru o perioadă limitată de timp.
La începutul anilor nouăzeci discul a fost remasterizat de Doug Sax sub supravegherea lui James Guthrie în studioul Mastering Lab din Los Angeles. Aceasta e varianta stereo care a fost disponibilă pe piață din 1992 până în 2011, odată cu lansarea edițiilor Discovery, Experience și Immersion ale acestui disc. Ediția Discovery conține mixajul stereo realizat de James Guthrie în 2011, ediția Experience adaugă un compact disc în care e prezentată varianta live a albumului, într-o remasterizare (semnată tot de Guthrie) a unei înregistrări realizate în Londra în 1974. Ediția Immersion adaugă încă patru discuri, din care singurul demn de atenție este cel care conține o variantă prealabilă a albumului, mixată de Alan Parsons în 1972, în completarea căreia s?nt câteva materiale demo de pe album; ediția mai conține un DVD-Audio, un DVD-Video și un disc Blu-ray cu mixaje audio de rezoluție ?naltă dedicate sistemelor 5.1 sau celor stereo comandate prin dvd-player sau blu-ray player, plus înregistrări video din perioada 1972-1975 și un documentar despre album. Pachetul Immersion conține și un catalog de treizeci și șase de pagini conceput de Storm Thorgerson, graficianul care a creat fața discului, fotografii sau replici ale biletelor de intrare la concerte din vremea respectivă.
Față de varianta din 1992, ediția stereo actuală urmărește o idee destul de discutabilă. Multe din recenziile făcute unor amplificatoare audiofile menționează ca plus prezența unui black background. E însușirea aceea care, atunci când e prezentă, aduce lucrul după care ne dăm de ceasul morții atunci când căutăm reprezentația live: atmosfera. E ceea ce se petrece atunci când, pe o piesă precum Childhood's End de pe Obscured by Clouds, dintr-un fond negru, din hăul primordial, sunetul vine spre suprafață și ț?șnește spre tine ca o lumină orbitoare, copleșitoare. Ei bine, treaba asta a obținut-o Guthrie pe varianta din 1992 a lui Dark Side și a sugrumat-o acum, pe ediția Discovery.
Ceea ce se observi imediat la ediția actuală e lipsa zgomotului de fond. E și acesta un black background, însă, din păcate, nu e cel adevărat. Odată cu ștergerea zgomotului de fond, discul a pierdut și dinamica și v?rfurile existente pe ediția din 1992. A pierdut deschiderea muzicală și senzația de viață pe care o inspira ?mprimarea respectivă. Acum totul pare mai tern și transportat undeva mai în spatele scenei. On the Run: pe ediția veche ai impresia că vor cobor? avioane sau elicoptere în camera ta, ca se vor prăbuși peste tine, pe ediția actuală ai impresia că totul se desfășoară la distanță, că ești spectatorul unei povești care ?ți este arătată, fără să te includă. Pe The Great Gig in the Sky, simțeam nevoia de a o aduce pe Clare Torry mai în față, mai aproape de mine, încât să ?i aud vocea. în noul format, e un cântec lipsit de emoție. Us and Them poate părea mai organizat, poate că pe sistemele mai puțin rezolute nu se mai încalecă intrumentele în vremea refrenului, însă asta se petrece tot din cauza devitalizării generale a muzicii.
P?nă la discul șase al acestui pachet intențiile s?nt discutabile - cel mai deranjant aspect fiind plasarea mix-ului original al albumului, realizat de Alan Parsons, pe discul blu-ray. Eu, spre exemplu, ar trebui să îmi cumpăr un nou aparat pentru a-l putea asculta (iar posibilitățile de redare stereo ale acestor aparate - playerele blu-ray - s?nt ?ndoielnice). Discul șase prezintă un mix prealabil al albumului, meșterit de Parsons. Dintre compact discurile prezente în pachet, e singurul care are un sunet sănătos. Cât privește albumul, câteva diferențe față de varianta finală: intro-ul cu bătăile inimii nu era încă g?ndit, povestea începe abrupt; On the Run are mult mai mulți pași pe fundal și mult mai puține efecte sonore, Clare Torry nu era pe Great Gig, intro-ul lui Money e mai puțin prelucrat, recunoști mai ușor sunetele banilor, h?rtiei; Any Colour You Like are acorduri în plus, Brain Damage e încărcată de râsete ridicole, Eclipse are ușoare puseuri solemne.
?n ceea ce privește compoziția, The Dark Side of the Moon a fost un disc șlefuit de-a lungul turneului susținut de Pink Floyd în 1972. între reprezentațiile din SUA și din Europa - în timpul cărora albumul era cântat avant-la-lettre - formația revenea în studio pentru a retușa materialul înregistrat și pentru a înregistra noi piese. Lucrul acesta e vizibil prin materialele demo prezente pe acest disc șase, cum s?nt cele ale pieselor Money sau Us and Them, sau prin înregistrările din 1972 ale pieselor Any Colour You Like sau The Mortality Sequence (cu versetele din Ecleziast, secvență care va deveni The Great Gig).
Merită cumpărat pachetul Immersion (89 de lire sterline pe amazon) în special pentru discul șase? Dacă aveți deja ediția anterioară, dacă aveți în posesie și un vinil din prima ediție presată, atunci cu siguranță îl veți achiziționa fiindcă discul șase vă va interesa și fiindcă întregul pachet formează un obiect colectabil. Dar dacă doriți doar să vă bucurați de muzica Pink Floyd, poate că e mai bine să cumpărați ediția anterioară a discului, eventual și un vinil de pe vremuri. Și vor rămâne bani pentru un vin care să vă ?nsoțească în aventura celestă și în introspecțiile ce vă vor duce către Dark Side of the Moon.
..............Marcele....trebuie sa recunoastem ca suferim de retromanie.............
