Pittis Show - Led Zeppelin (3)
Pittis Show - Led Zeppelin (3)
Dar care era cel de-al doilea nume socotit de-a fi demn de-a face parte din
Yardbirds și de ai lua locul deci lui
Eric Clapton. Ei bine nimeni altul decât
Jimmy Page. Pe numele lui întreg ?
James Patrick Page, născut în 8 Ianuarie, aceiași zi ca și
Elvis Presley, dar alt an ? 1944, într-o familie modestă din suburbiile Londrei ? Epsom, un loc despre care nu se vorbește decât în două ocazii: când se întâmplă câte o catastrofă sau când are loc faimosul derby care atrage multă lume, în restul timpului existența fiind monotonă, cenușie. E curios, spune
Ellen Dister (?) în cartea lui -
Led Zeppelin ? cum astfel de atmosferă, atât de calmă și de discretă a putut da naștere unui geniu atât de neobișnuit. La 13 ani, Jimmy ? la fel ca Elvis ? primește un cadou care ?i va schimba cursul vieții: o chitară. încurajat în înclinarea sa spre muzică, Jimmy nu stă pe gînduri și cântă continuu, perfecționându-se și reușind chiar la sf?rșitul studiilor secundare să intre într-un grup local mai cunoscut ?
Neil Christian & The Crusaders.
Printre primii săi admiratori s-a numărat și un oarecare
John Paul Jones, asupra căruia vom reveni ceva mai târziu.
Perioada nebuniilor tinereții (`61 - `62) n-a ținut prea mult deoarece din cauza unei constituții mai fragile
Jimmy Page nu rezista vieții cam haotice a unui grup aflat în cea mai mare parte a timpului în turneu. Acesta este și motivul pentru care n-a insistat atunci prea mult în grupul
Yardbirds în detrimentul bunului său prieten, pe atunci,
Jeff Beck. El a preferat să revină la ocupația care-i crease o oarecare faimă printre muzicienii rock ? instrumentist de studio. Terminase el, la fel ca mai toți tinerii anglo-saxoni din pop-rock, celebra școală de artă, dar chemarea muzicii se dovedise mai puternică.
?Aș fi putut deveni un pictor cu adevărat excelent, a declarat
Jimmy Page. Sunt foarte sincer când spun asta. N-am spus nimănui la școală că știu să cânt la chitară. M-ar fi pus să anim atmosfera de la bufet. Dar un conflict se declanșase între muzică și artă. încă de la intrarea mea în școală scena muzicală era deprimantă. Nimeni nu se interesa de
Chuck Berry sau
Bo Diddley. Nu voiau decât succesele de dans și jazzul tradițional. Un an mai târziu lucrurile începuseră deja să se miște. Apăruseră Stonesii, apăruse Școala de la Liverpool, apăruse rythm&blues-ul. începusem să cânt de plăcere. Renașterea rythm&blues-ului mi-a redat încrederea în muzica pop. Sosise momentul să iau o hotăr?re.? ? spune Jimmy Page.
Și această hotăr?re ? a luat-o. După câteva prezențe, la fel ca Mick Jagger, Jack Bruce sau Charlie Watts la jam-session(rile) lui
Alexis Korner, unul din părinții blues-ului englez, a întâlnit producători și aranjori care vedeau în el un muzician ideal pentru munca de studio. Acolo s-a inițiat progresiv în cele mai diverse stiluri muzicale, devenind unul dintre instrumentiștii cei mai bine cotați. Suplinea lipsurile chitaristice evidente ale unor grupuri sau sau suprapunea riff-urile pe chitară celor ale vedetelor deja lansate. Prima colaborare ?
Diamonds, cu Jet Harris și Tony Meehan, a doua ? chitară ritmică pe
I Can`t Explain cu
The Who:
https://www.youtube.com/watch?v=Wf0d2Rx52wI
