Localitatea Ilia - scurt istoric
Localitatea Ilia, situata pe malul drept al Mureșului, este o asezare milenara cu urme dacice si daco-romane. Caracterul strategic al localitatii este dat de faptul ca pe Mureș (Maris) urcau luntrele pana la salinele de la Uioara, apoi incarcate cu bulgari de sare porneau inapoi spre Iliricum roman. Se cunoaste importanta Muntilor Apuseni cu aurul lor pe care il exploatau romanii pentru a căror mai buna aparare au adus Legiunea a V-a Macedonica cu sediul la Potaissa (Turda). Numele localitatii apare in documente in anul 1266, iar ceva mai tarziu sub forma Terra Elya, apoi Villa Hellya (Hylla). Un alt document aminteste de ?Iles-Sades-Fenes?, din vremea regelui Bela al IV-lea care a dat prin decret regal unei familii de nobili aceste pamanturi, pentru fapte de vitejie in luptele cu tatarii din timpul invaziei turco-mongole care a avut loc in anul 1241. Tinutul Iliei, Gurasadei, pana la Zam, padurile dintre Mureș si Cris si asezarile pana la satul Fenes din Muntii Apuseni au apartinut ereditar unor nobili din acea vreme.
In Ilia s-a dezvoltat un mestesug azi disparut, acela de a face luntrii, poduri plutitoare. Dovada in acest sens este piatra funerara din cimitirul bisericii ortodoxe Ilia pe care scrie ??George Iacob-mare mester in corabii?(1600).
In documentele vremii, localitatea Ilia apare sub denumirea de orasul Ilia, 1750 (Conscriptia Aron), iar in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, sub cea de ?Ilia Oppidu?, facand parte in ierarhia juridica a oraselor Transilvaniei din categoria celor privilegiate. Incepand cu anul 1808, Ilia este centrul de plasa, iar legile din 1814-1815 o mentin cu acest statut pana in 1818. Prin legea din 1825, Ilia este din nou centru de plasa pana in 1949.