Folosești un browser învechit. Se poate să nu afișeze situl acesta sau alte situri corect. Ar trebui să actualizezi sau să folosești un browser alternativ.
Giroc este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată din satele Chișoda și Giroc, în zona periurbană a municipiului Timişoara.
Originea toponimului „Giroc” este necunoscută, însă există câteva ipoteze cu privire la ea. În monografia istorică a Girocului întocmită de Octavian Gruiţa, cercetătorul girocean evidenţiază o posibilă ipoteză care porneşte de la observaţia academicianului Iorgu Iordan, în „Dicţionarul numelor de familie româneşti”, care arată că în româneşte există o rădăcină din bulgara veche: „dzoro”. Împreună cu sufixul "-oc" ar fi dus la naşterea toponimului „Gioroc”, care a devenit cu timpul în limba vorbită „Giroc”.
Pe teritoriul localității și în împrejurimi, au fost descoperite numeroase vestigii arheologice și așezări din diferite epoci preistorice. Tot pe teritoriul comunei a fost descoperită și vatra unei așezări aparținând Culturii Cucuteni - Belegis. Cu toate acestea, prima mențiune documentară a Girocului datează din 1371-1372, într-un document prin care Sigismund de Luxemburg al Ungariei donează moșia Gyureg lui Vladislau, fiul lui Stefan de Taar. De-a lungul evului mediu continuă să fie sporadic menționat prin diferite documente. Între 1453 - 1497 apare cu numele maghiar Szent György.
Mai târziu, conscripțiile lui Marsigli din 1690 - 1700 vorbesc despre Gyirog. După cucerirea Banatului de către austrieci, apare pe harta de la 1717 cu numele Juroc, cu 60 de case, iar pe harta lui Mercy de la 1723 cu numele Jurok.
Până la 1848, terenul agricol a fost proprietate camerală. După anul revoluționar 1848 și desființarea iobăgiei, Girocul a cunoscut o dezvoltare accentuată, cu toate că a suferit și de vicisitudinile naturii care i-au adus inundații puternice în 1859 sau seceta gravă dintre 1863-1864.
În a doua jumătate a secolului XIX, satul a beneficiat de modernizarea generală care cuprindea Banatul, fiind pe rând conectat la rețeaua poștală, la ce atelegrafică apoi la calea ferată Timișoara - Baziaș.
În 1897, profesorul Atanasie Baicu a înființat la Giroc Banca Poporală „Ghiroceana”, o instituție de credit rurală care i-a sprijinit pe țăranii români să cumpere terenurile agricole puse la vânzare, oferindu-le credite mult mai avantajoase decât puteau primi de la băncile timișorene. Banca a jucat un rol fundamental pentru modernizarea agriculturii și creșterea simțitoare a bunăstării generale.
În primul război mondial au decedat 82 de ghiroceni. În cinstea lor a fost ridicat un monument ridicat în curtea bisericii în 1927, construit de Banca Populară „Ghiroceana”.
După unirea Banatului cu România, în 1920, denumirea oficială s-a schimbat din Gyüreg în cea română de Giroc. Tot atunci, a avut loc, la 1921, exproprierea baronilor maghiari și redistribuirea terenului către țărani. Pe hotarul satului a existat cel puțin o astfel de mare proprietate, a unui baron maghiar care deținea și un castel. După acest moment începe să se formeze o pătură înstărită de țărani. Cu sprijinul băncii Ghiroceana ei achiziționează și utilaje agricole.
După cel de-al doilea război mondial, a avut loc naționalizarea și colectivizarea, apoi industrializarea parțială, creșterea fenomenului migratoriu și a navetismului. Satul s-a dezvoltat în continuare.
După revoluția din 1989 a cunoscut o perioadă de stagnare iar în prezent beneficiază de o poziție și de o conjunctură favorabilă, fiind una din cele mai bogate localități rurale din județul Timiș.