Domnilor, eu cred că la Agnita poate fi pe viitor un centru de tradiție pentru turnee AmaTur... ce păcat că interesul comunității pentru sport în general, nu doar pentru tenis de masă, este destul de redus (eu aș spune chiar foarte redus)
Eu cred că și la Agnita, ca și în absolut toate locurile unde au fost până acum turnee, există oameni de toată isprava care au voință și ospitalitate cât caru’... ce păcat că aceste lucruri sunt de multe ori umbrite de neajunsuri care nu au legătură cu munca lor, dar se sparg în capul lor până la urmă...
Și astăzi s-a strecurat un mic impediment, în sensul că au fost oameni care la un moment dat s-au supărat pentru că nu era bună lumina... Dar eu sunt sigur că supărarea le-a trecut până la urmă.
Și dacă veni vorba de interesul comunității, fac repede o legătură între idei:
eu cred că ce lipsește AmaTurului în momentul acesta ca să se evite toate acele neplăceri pentru care nimeni nu este de vină este o mai bună recunoaștere în comunitate. Amaturiștii se mișcă astăzi în toată țara, dar nu știu cât de mulți oameni „din afară”, adică din cei care nu joacă neapărat tenis de masă, au cunoștință de toată această forfotă. Cred că doar noi știm de aceste turnee și încă vreo câțiva din prietenii noștri (și familiile bineînțeles).
Cred că AmaTur are nevoie urgentă de mai multă „reclamă”. Primarii și alți oameni care ar putea ajuta cumva indirect mișcarea ar trebui să nu afle de turnee doar cu 2 zile înainte sau cu o săptăm?nă. De fapt întreaga comunitate dintr-un oraș ar trebui să aibă cumva în conștiință faptul că acolo se desfășoară periodic turnee AmaTur.
Fără să folosesc cuvinte mari vă spun că AmaTur are nevoie de o „presă” a lui. Dacă doriți să găsiți soluții la acele probleme ce vă fac uneori să discutați la nesf?rșit pe forum, eu zic că primul pas ar fi să vă faceți cunoscuți. Spectacol la turneele AmaTur este slavă Domnului. Dar acest spectacol îl cunoaștem astăzi deocamdată doar noi, amaturiștii.
Eu pentru asta m-am și apucat de scris o carte. Bineînțeles că, odată cartea apărută, mă voi îndrepta cu ea mai ales spre voi, cei din „arene”, dar am de g?nd dacă ea va face impresie bună să o scot ulterior și spre publicul larg. Am pus acolo în afară de versurile mele și multe adevăruri mai ales frumoase în legătură cu această mișcare. Și sper să o finalizez și să reușesc prin ea să fac un pas mic, dar util, spre ceea ce spuneam mai sus. Dar și voi, toți cei care organizați turnee, ar trebui să încercați tot timpul să faceți mai bine cunoscute aceste turnee, fie ele cât de mici...
Atrageți oameni din afară la aceste turnee, să vadă în primul rând tenisul de calitate care se joacă, dar și problemele care există. Faceți-i să înțeleagă cât de important este pentru întreaga comunitate să aibă periodic asemenea activități în anumite orașe, obligați-i (prin metode plăcute, bineînțeles...) să urmărească zbuciumul sufletesc al celor 100 sau chiar mai mulți de oameni, povestiți-le ce fac acei oameni în fiecare sâmbătă ca să ajungă acolo, prezentați-le veteranii și copiii care joacă în aceste turnee și „ademeniți-i” să urmărească meciurile jucate de aceștia, convingeți-i să-și rupă din timpul lor ca să asiste la bucuria de la finalul turneelor, dar și la „supărările” de pe parcurs, să-i asculte pe cei care se plâng că nu este lumină destulă, că încălzirea sălii nu funcționează, că le-ar place să fie „hrăniți” mai bine în cele 12 ore sau mai multe pe care și le petrec în sală; convingeți-i că, dacă se implică și comunitatea în aceste activități, sigur vor vedea la un moment dat un tenis mai frumos decât ce este acum în turneele AmaTur (care oricum este deja frumos), invitați-i să participe la pozele de grup. Povestiți-le cum cărați mesele dintr-un oraș în altul, cum pierdeți nopțile pe internet ca să organizați evenimentul respectiv, cum suportați cu stoicism după turnee criticile și nu înțelegeți unde ați greșit... Și poate cel mai important: lămuriți-i că de acolo, din sălile AmaTur, ies câteodată chiar mari campioni...!!!
Am făcut la un moment dat un gest. La un turneu la Agnita, fiind invitat și primarul, am luat spontan unul din tricourile mele și i l-am oferit ca amintire. Pe moment ar fi putut părea ceva neimportant sau poate unora li s-a părut chiar amuzant, dar asemenea gesturi pot ?nsemna uneori destul de mult dacă se repetă și dacă sunt ?nsoțite și de alte acțiuni.
Puteți face multe din aceste lucruri foarte ușor. Și o parte din ele am încercat eu să le sintetizez în proiectul meu cu cartea.
Dacă reușiți să faceți asta, nu va mai fi nevoie să discutați la nesf?rșit niște probleme pe care voi personal nu le puteți rezolva, pentru că de fapt voi toți ar trebui să jucați mai mult tenis. Eu chiar vreau să termin cartea mea, deși la început mi s-a părut chiar mie o glumă, iar mai târziu vi s-a părut unora dintre voi o glumă. Și sper din toată inima să se întâmple cât mai repede și să fie o „presă” bună pentru mișcarea AmaTur.
De ce vreau să fac asta: se observă o mișcare de „recul”; plutește în aer un fel de „saturație”, oamenii parcă s-au plictisit de momentele frumoase și scot în față tot mai mult nereguli și neajunsuri. Dar AmaTur ar trebui să trăiască în continuare... Pe mine m-a făcut să zâmbesc și mi-a redat energia pozitivă în momentele cele mai triste din viață.
Și uite așa am mai făcut rost de un „capitol” în cartea mea...
Ce am scris aici voi scrie și în carte. Și sper doar să am „v?nt bun din pupa”.
N-am criticat nimic... N-am scris că nu mi-ar fi plăcut ceva sau că n-aș fi fost de acord cu cineva. în consecință, sper să nu mai trezesc cumva reacții negative cu această postare, oamenii chiar să citească atent și să înțeleagă corect ce am vrut să transmit și, cine știe, poate chiar să aplice unele din „sugestiile” mele.