Avand in vedere ca astazi a fost sarbatorita Ziua Mondiala a Sanatatii Mintale, urez traditionalul ‚Mens Sana (In)/Et Corpore Sano’ tuturor colegilor Amatur-isti. Totodata, astazi s-a sarbatorit si ziua persoanelor fara adapost, categorie in care, exagerand un pic, ne incadram si noi, Gashk Bizonii Voiajori de pe Prahova (la subcategoria „persoane fara adapost... stabil in weekend”) . Sambata ne-am aciuiat la Comanesti , turneul nostru de suflet. Si nu puteam sa nu lasam un review pe forum asa ca, pe principiul „am vrut si eu dar m-au obligat si ei”, am fost desemnat sa scriu cateva impresii.
Nu exagerez cu nimic cand afirm ca, cel putin pentru mine, Centrul de Agrement Trotus Ionut Iftimoaie are o puternica incarcatura energetica, comparabila cu Platoul Bucegi, Cheile Zanoaga sau Polovragi. De la Comanesti am plecat, de fiecare data, cu bateriile incarcate si cu niscaiva acumulatori de rezerva. Totul este sa nu vii cu bornele oxidate...
Am ajuns la sala pe la ora 8 si am fost placut surprinsi ca la ora aceea sala era deschisa, mesele aranjate, sonorizare foarte buna cu muzica antrenanta asa ca incalzirea am facut-o plini de voie buna si in pasi de dans. Usor, usor, sala s-a animat, culminand cu momentul in care s-au „revarsat” copiii de la Moinesti. „Cand vazui a lor multime” m-a incercat un sentiment de bucurie... Se pare ca, cel putin in zona, sportul pe care il indragesc atat de mult va avea continuitate. Demn de remarcat este ca, desi in sala mai erau jumatati de masa disponibile pentru incalzire, copii s-au grupat cate 4-5 pe jumatate de masa si s-au incalzit pe rand. Felicitari copii, respect Doamna Profesor!....... Am obosit repede la antrenament asa ca am facut o vizita si la sala de mese, acolo unde, ca de fiecare data. amfitrionii turneului ne-au pregatit bucate traditionale de top. Si o rachie tare... buna. Acolo m-a surprins discursul Domnului Primar care, impreuna cu Domnul Ionut Iftimoaie si-au facut loc in agenda de weekend sa ne viziteze. Persoane cu har si haz. Jos palaria!......... Si a inceput turneul. Bine intentionati, avand grupe de 5 si de 6 jucatori, organizatorii au incercat cumva sa omogenizeze meciurile astfel incat la terminarea grupelor inferioare sa nu existe un foarte mare decalaj intre cei care terminau primii si cei care terminau ultimii. Din pacate, acest lucru nu este realizabil fara implicarea activa a sefilor de grupa. Avand o experienta destul de mare, acestia pot, daca si vor, sa reduca timpii morti... O sa dau numai un exemplu: dupa ce grupele de 6 au jucat primele meciuri conform indicatiilor organizatorilor, masa 5 pe care trebuia sa se joace grupa de 5, a stat libera cca 10 minute. Vazand ca nu vine nimeni sa joace, colegii de la masa alaturata, fiind in grupa de 6, au decis sa mai joace ei un meci... .......... Masa de pranz a fost delicioasa si spritz-ul de dupa ne-a facut pofta de vorba, aduceri aminte, glume... Intr-un cuvant: „socializare”. C-asa-i romanul... Am ascultat povesti frumoase cu final fericit (colegi de scoala care s-au intalnit dupa ani la un turneu de tenis), povesti cu final trist!? (un coleg a fost anuntat in timpul turneului ca i-a murit soacra...), am aflat mici secrete despre fabricarea palincii, am presupus si mi s-a confirmat ca sala masoara in lungime aproximativ 47.2 de Bubupasi (Bubu si-a facut temele pentru organizarea Turneului Final... Succes, Bubu!). Nu a trecut neobservat altruismul lui Gabi Darie, care la simpla solicitare a lasat totul, s-a urcat in masina si a mers dupa gheata pentru un coleg care a suferit o entorsa, nici gestul lui Gabi Rosu care a mers dupa apa pentru alti colegi aflati in suferinta J. A-propos! Am observat ca la turneele de la Comanesti se respecta indicatiile medicului. Se bea muuulta apa...
Intentionat am lasat la urma SUBIECTUL PRINCIPAL. A fost cel mai frumos Memorial la care am participat pana acum. Desi a trecut ceva timp de cand a plecat, Nicusor Bulubasa a lasat o amprenta care se va sterge probabil peste multi, multi ani, cand si noi vom fi „apus”.
Ma inclin in fata voastra, cei ce ati facut posibila desfasurarea acestui eveniment comemorativ!
Dumnezeu sa va aiba in paza!
Nu exagerez cu nimic cand afirm ca, cel putin pentru mine, Centrul de Agrement Trotus Ionut Iftimoaie are o puternica incarcatura energetica, comparabila cu Platoul Bucegi, Cheile Zanoaga sau Polovragi. De la Comanesti am plecat, de fiecare data, cu bateriile incarcate si cu niscaiva acumulatori de rezerva. Totul este sa nu vii cu bornele oxidate...
Am ajuns la sala pe la ora 8 si am fost placut surprinsi ca la ora aceea sala era deschisa, mesele aranjate, sonorizare foarte buna cu muzica antrenanta asa ca incalzirea am facut-o plini de voie buna si in pasi de dans. Usor, usor, sala s-a animat, culminand cu momentul in care s-au „revarsat” copiii de la Moinesti. „Cand vazui a lor multime” m-a incercat un sentiment de bucurie... Se pare ca, cel putin in zona, sportul pe care il indragesc atat de mult va avea continuitate. Demn de remarcat este ca, desi in sala mai erau jumatati de masa disponibile pentru incalzire, copii s-au grupat cate 4-5 pe jumatate de masa si s-au incalzit pe rand. Felicitari copii, respect Doamna Profesor!....... Am obosit repede la antrenament asa ca am facut o vizita si la sala de mese, acolo unde, ca de fiecare data. amfitrionii turneului ne-au pregatit bucate traditionale de top. Si o rachie tare... buna. Acolo m-a surprins discursul Domnului Primar care, impreuna cu Domnul Ionut Iftimoaie si-au facut loc in agenda de weekend sa ne viziteze. Persoane cu har si haz. Jos palaria!......... Si a inceput turneul. Bine intentionati, avand grupe de 5 si de 6 jucatori, organizatorii au incercat cumva sa omogenizeze meciurile astfel incat la terminarea grupelor inferioare sa nu existe un foarte mare decalaj intre cei care terminau primii si cei care terminau ultimii. Din pacate, acest lucru nu este realizabil fara implicarea activa a sefilor de grupa. Avand o experienta destul de mare, acestia pot, daca si vor, sa reduca timpii morti... O sa dau numai un exemplu: dupa ce grupele de 6 au jucat primele meciuri conform indicatiilor organizatorilor, masa 5 pe care trebuia sa se joace grupa de 5, a stat libera cca 10 minute. Vazand ca nu vine nimeni sa joace, colegii de la masa alaturata, fiind in grupa de 6, au decis sa mai joace ei un meci... .......... Masa de pranz a fost delicioasa si spritz-ul de dupa ne-a facut pofta de vorba, aduceri aminte, glume... Intr-un cuvant: „socializare”. C-asa-i romanul... Am ascultat povesti frumoase cu final fericit (colegi de scoala care s-au intalnit dupa ani la un turneu de tenis), povesti cu final trist!? (un coleg a fost anuntat in timpul turneului ca i-a murit soacra...), am aflat mici secrete despre fabricarea palincii, am presupus si mi s-a confirmat ca sala masoara in lungime aproximativ 47.2 de Bubupasi (Bubu si-a facut temele pentru organizarea Turneului Final... Succes, Bubu!). Nu a trecut neobservat altruismul lui Gabi Darie, care la simpla solicitare a lasat totul, s-a urcat in masina si a mers dupa gheata pentru un coleg care a suferit o entorsa, nici gestul lui Gabi Rosu care a mers dupa apa pentru alti colegi aflati in suferinta J. A-propos! Am observat ca la turneele de la Comanesti se respecta indicatiile medicului. Se bea muuulta apa...
Intentionat am lasat la urma SUBIECTUL PRINCIPAL. A fost cel mai frumos Memorial la care am participat pana acum. Desi a trecut ceva timp de cand a plecat, Nicusor Bulubasa a lasat o amprenta care se va sterge probabil peste multi, multi ani, cand si noi vom fi „apus”.
Ma inclin in fata voastra, cei ce ati facut posibila desfasurarea acestui eveniment comemorativ!
Dumnezeu sa va aiba in paza!
