Ultima oară l-am int?lnit pe Mircea la un concurs la Odorhei. Era deja bolnav, sufla din greu, dar venise să-și susțină prietenii. Microbul tenisului de masă era prea adînc inoculat în sufletul său cel mare pentru a putea rămâne acasă... Apoi s-a dus...
Sâmbătă m-am oprit lângă portretul lui si l-am privit cateva clipe. în lumina candelelor am avut impresia că mi-a facut cu ochiul și apoi a inceput să-mi vorbească.„ Mai Laky, vezi sa faci cum ti-am spus de atâtea ori, tai de doua ori cu iarba apoi lift in lungul mesei! Si vezi să folosești activ forhandul, ca nu e pus acolo degeaba. Dar văd că ai picat în grupă cu copilul Victoraș, lui poți să-i faci ce vrei, la el nu merge schema, pe ăsta eu l-am invățat să joace!”. Apoi a tăcut...
La anul pe vremea asta, sagalnic, va zambi si va vorbi din nou, iar prietenii îl vor auzi!
REQUIESCAT IN PACE, Mircea Toncean!
