Condițiile de joc au fost excelente: lumină, căldură, spațiu suficient între mese, organizatori atenți la nevoile participanților.
Pentru aceasta, le mulțumesc lui Nae Avram (mulțumesc frumos și pentru urări), Marian Bogdan și compania.
Vreau să-mi cer scuze public, băiețelului Ungureanu Ștefan Radu și tatălui acestuia dacă, în urma victoriei mele asupra lui în grupa superioară, bucuria mea a fost "prea zgomotoasă" (eu nu cred că am întrecut măsura).
Un deontolog de pe margine mi-a reproșat aceasta la modul jignitor, făcând referire și la "părul meu alb" spunând că l-aș fi făcut să plângă pe viitorul sportiv de performanță, Ungureanu Ștefan Radu.
Sunt foarte mulți copii care participă în circuit, și asta este un lucru bun. Problema este că, dacă sunt prea sensibili și nu pot suporta o înfrângere, atunci părinții ar trebui să se gândească la participarea sau neparticiparea acestora.
Un viitor sportiv de performanță trebuie, în primul rând, să învețe să piardă.
În această direcție, dau cel mai elocvent exemplu: Darius Movileanu care a făcut primii pași în tenisul de masă în circuitul Amatur. Plângea atunci când pierdea, mai arunca și paletele, îl "certa" și pe tatăl său

, însă a avut ambiție și putere de a merge mai departe, iar acum este un mare campion.
Același lucru îl cred și despre Ștefan Ungureanu, la care progresul față de acum câteva luni este evident.
Încă o dată, îmi cer scuze celor doi dacă le-am cauzat vreo neplăcere.
Trimis de pe al meu SM-G525F folosind Tapatalk