Daca tot am uitat de eveniment (rușine mie), îmi permit sa fac și eu un cadou cu ?nt?rziere.
va prezint doua variante ale modului în care am putea explica originea numelui ”Zedler”:
Cuv?ntul „Settler” din limba engleza, cu corespondentul sau din germana „Siedler” este folosit pentru a desemna ceea ce noi numim „întemeietorii”. Aceștia erau se pare grupuri de oameni care au ajuns primii în anumite zone și, prin propria pricepere și munca, efectu?nd lucrari de transformare a terenului, de cultivare a primelor plante, de asigurare a unor surse permanente de apa și de ridicare a primelor construcții (nu doar locuințe), au transformat acele zone în primele așezari omenești. Cu alte cuvinte, aceștia au fost cei care au transformat diferite parți ale pământului pentru prima oara în „leagane ale civilizației”. Asta s-a întâmplat în perioade diferite de timp și cel mai bun exemplu îl ofera coloniștii englezi care au stat la originea fondarii Statelor Unite ale Americii.
Din punctul asta de vedere, domnul Zedler se pare ca își respecta „destinul” scris în numele pe care-l poarta. El chiar a întemeiat ceva. Nu neaparat un edificiu sau o comunitate, cât o stare de spirit. Pornind de la niște timide, dar pline de pasiune, întâlniri într-un garaj, care la început au avut ca simplu scop alungarea plictiselii, a reușit sa strânga mai mulți pasionați și sa le insufle dorința de a face periodic o activitate placuta, iar mai târziu chiar a scos „distracția” asta din acel garaj și i-a dat un loc al ei potrivit, un nume și chiar un scop definit. Locul îl știm deja mulți dintre noi, pentru ca acolo mergem deja de vreo 3 ani încoace aproape saptam?nal. Numele îmi creeaza mie probleme, dar sigur este ceva la intersecția între un „club de tenis de masă” și „asociația sportiva”, oricum e scris și la mine pe vreo 3 tricouri și tot timpul ma bucur g?ndindu-ma ca pâna acum mi s-a dat voie sa port tricourile cu acel nume pe ele.
Iar scopul și l-a atins sigur, dar cred ca este o surpriza chiar și pentru domnul Zedler însuși. Spun asta pentru ca probabil el a intenționat de fapt sa gaseasca acei pasionați de acest sport, care exista tot timpul undeva, pe care sa-i faca sa își recunoasca pasiunea și sa o afișeze în cel mai sincer mod, adica facând împreuna aceasta activitate „istovitoare”, dar placuta. Iar surpriza vine din faptul ca, urmarind acest scop, domnul Zedler s-a ales pe nesimțite cu un „bonus”: cel puțin 3 sau 4 din acești oameni se deplaseaza periodic prin toata țara ca sa participe la aceste turnee de amatori unde se întâlnesc cu alții ca ei.
în concluzie, domnul Zedler este un „întemeietor”, iar ceea ce a reușit el sa cladeasca se pare ca are acum și o „firma”. Firma asta a capatat-o atunci când a „îndraznit” sa organizeze turneul pentru copii, dar și alte turnee pentru adulți. Daca înaintașii lui ar ști sau ar afla cumva ce poate ?nsemna numele lor și de asemenea ce a reușit el sa faca, atunci cu siguranța ar trebui sa fie foarte mîndri de el. Eu ma rezum la un sincer Bravo!
Numele Zedler poate veni și pe „direcția” lui „Zeidler” care a fost folosit de germani în evul mediu pentru a-i denumi pe „taietorii de miere”. Aceștia sunt de fapt niște urmași „specializați” ai culegatorilor de miere din epoca de piatra. în evul mediu, deși înca nu existau „prisacarii” pe care-i știm noi, acești culegatori de miere aveau deja experiența, știind unde sa caute mierea albinelor înca nedomesticite, cum s-o culeaga și cum sa profite de calitațile ei. Deși nu existau stupi și albinele nu erau ?ngrijite așa cum sunt astazi, în gospodariile personale, acești oameni știau foarte bine ce au de facut pentru a strânge mierea din copaci sau alte locuri unde albinele salbatice își construiau faguri. Așa ca erau deja considerați „meseriași”, drept pentru care s-au ?nființat și bresle de „Zeidleri”. Ba mai mult, suveranii din acea vreme le-au acordat chiar drepturi speciale, pentru ca mierea pe care ei o culegeau oferea ceea ce altfel oamenii nu ar fi gasit în alta parte. Multa vreme nu a existat zahar, ci doar mierea ca ?ndulcitor, ceara era foarte importanta având în vedere cât de mult erau folosite lum?narile în acea vreme, iar propolisul era foarte cautat în medicina (cum este de fapt și acum).
Iar despre domnul Zedler, doar din ce am vazut pe forum și din întâlnirile noastre, pot sa deduc și sa afirm ca are, într-adevar, ceva „miere” în grai, dar și în „slove”. Cel puțin cei care ?i citesc scrisele aici sunt convins ca vor confirma în orice clipa ce am spus eu. E unul din „forumiștii” care „unge” sufletul cu miere, indiferent despre ce scrie. Iar în realitate, cred ca nu mai e nevoie sa spun ca peste tot unde am fost cu el a str?ns lumea în jurul lui ca un magnet (sau ca „muștele la miere” daca vreți). Și asta nu s-a întâmplat în nici un caz pentru ca s-ar fi âmbracat ca Botezatu sau ar fi aruncat cu Euro ca Becali... Cauza o gasiți în ce am scris mai sus cu vreo câteva rînduri.
Așa ca pot emite și din punctul asta de vedere o concluzie fireasca: omul despre care vorbesc este un adevarat „Zeidler”. Și îmi permit sa traduc cuv?ntul în cazul de fața așa: „omul cu mierea din Amatur”.
Am avut o „?nt?rziere” de vreo 2 saptam?ni, timp în care nu știu unde mi-a ratacit mintea și n-am bagat de seama ca se petrece în viața omului un eveniment important. Așa ca am scris cele ce vedeți ca pe un fel de cadou ca sa fiu iertat și sa pot îndrazni sa-i urez și eu:
La mulți ani, maestre!