Termenul „husar” face referire la cavaleria ușoară ce s-a născut în Regatul Apostolic Maghiar, în timpul unui rege ale cărui rădăcini sunt legate de plaiurile transilvănene: Matias Corvinus. Prima mențiune a termenului Huszár apare în 1432 și se referă la niște cete de călăreți sârbi integrați în armata lui Iancu de Hunedoara. În contextul în care puterea otomană câștiga tot mai mult teren în Balcani, Iancu a încercat să adune sub steagul său de luptă pe toți cei afectați de această expansiune agresivă. Husarii sârbi s-au dovedit a fi o armă redutabilă în confruntările cu spahii otomani, dar și cu alte trupe de călăreți din Occident. Ulterior, fiul lui Iancu de Hunedoara, regele Mathias Corvinus, oferă un caracter permanent acestor trupe.
Denumirea de husari înaripați venea de la faptul că pe spatele armurii lor era montat un cadru din lemn pe care erau prinse pene de vultur, lebădă, gâscă sau chiar struț, viu colorate, care, în timpul șarjelor, fluturau asemenea unor aripi. Există mai multe teorii cu privire la folosirea acestor cadre cu pene. Cea mai cunoscută este aceea că husarii purtau aripi pentru că provocau un zgomot puternic, ce făcea ca unitatea să pară mai mare decât în realitate și de asemenea să sperie caii inamicului. Alții consideră că această tehnică a fost dezvoltată pentru ca armăsarii lor să fie obișnuiți cu zgomotele puternice și să nu se sperie în încleștările puternice.
Calul tau inaripat de pe lemnul de mai sus are legatura cu acesti Husari?
FELICITARI PENTRU MUNCA DEPUSA, poate te vor inspira aceste povesti la designul lemnelor/huselor.
