Joe Satriani -Unstoppable Momentum- lansat pe 07.05.13
Joe Satriani -Unstoppable Momentum- lansat pe 07.05.13
- - - Actualizat - - -
Joseph "Satch" Satriani (n. 15 iulie 1956 în Westbury, New York, SUA), poli-instrumentist american, faimos chitarist de rock instrumental, nominalizat la Premiile Grammy de mai multe ori. La începutul carierei, Satriani a lucrat ca instructor de chitara, iar unii elevi de-ai sai au ajuns nume importante ale muzicii rock. Satriani a fondat turneul G3, cânt?nd si cu mulți alți muzicieni.
?n 1988, Satriani a fost ales de catre Mick Jagger de la The Rolling Stones sa fie chitaristul celui de-al doilea turneu solo al sau. Mai târziu, în 1994, Satriani a devenit chitaristul trupei Deep Purple. Satriani a colaborat de asemenea cu o gama larga de chitariști aparținând mai multor genuri muzicale cum ar fi Steve Vai, John Petrucci, Eric Johnson, Larry LaLonde, Yngwie Malmsteen, Brian May, Patrick Rondat, Andy Timmons, Paul Gilbert, Adrian Legg și Robert Fripp în cadrul turneelor anuale G3.
Satriani este puternic influențat de simboluri ale muzicii ca Jimi Hendrix, Eric Clapton, Jimmy Page și Jeff Beck. Din 1988 Satriani folosește chitara Ibanez JS Series, vânduta în numar mare în magazine.
Nascut în Westbury, New York, Satriani începe sa cânte la chitara inca de la vârsta de 14 ani, fiind puternic influențat de moartea lui Jimmy Hendrix. Conform declarațiilor sale, Satriani a auzit oribila veste in timpul unui antrenament de fotbal, fapt care l-a facut sa renunțe la acest sport pentru a deveni chitarist.[1] In 1974, Satriani incepe sa studieze stilul de muzica jazz impreuna cu Billy Bauer și Lenny Tristano. Dupa o scurta perioada acesta începe sa predea lecții de chitara unuia dintre cei mai buni studenți ai sai Steve Vai. în același timp studiaza muzica la Five Towns College.
In 1978, Satriani se muta în Berkeley California pentru a urma o cariera in muzica. în tot acest timp el continua sa predea lecții de chitara unor nume precum Kirk Hammet de la Metallica, David Bryson de la Counting Crows, Kevin Cadogan de la Third Eye Blind, Larry LaLonde de la Primus si Possessed, Alex Skolnick din trupa Testament, Rick Hunolt (ex-Exodus), Phil Kettner de la L??z Rockit, Geoff Tyson de la T-Ride, Charlie Hunter și David Turin.
- - - Actualizat - - -
Cariera Muzicala[modificare]
Satriani își începe cariera muzicala în San Francisco într-o trupa numita The Squares. Mai apoi este invitat sa cânte în trupa Greg Kihn Band care se afla într-un moment critic al carierei, ?nsa a carei generozitate l-a ajutat pe Satriani sa își plateasca imensa datorie de la realizarea primului album.
?n 1987 cel de-al doilea album intitulat "Surfing With The Alien" aduce noi hituri la radio și este primul album instrumental care ajunge în topuri dupa mulți ani. în 1989 Satriani lanseaza albumul intitulat Flying in a blue dream, specul?ndu-se ca pentru crearea acestui album artistul a fost inspirat de moartea tatalui sau din același an. Cîntecul "One big rush" a fost folosit ca soundtrack pentru filmul lui Cameron Crowe, "Say anything...".
In 1992, Satriani lanseaza albumul "The extremist" care este apreciat de critici. Unul dintre cântecele de pe acest album intitulat "Summer Song" a avut mai multa popularitate și datorita firmei Sony, care a folosit cântecul pentru o campanie publicitara. în anul 1993, Satriani s-a alaturat trupei Deep Purple ca înlocuitor temporar al chitaristului Ritchie Blackmore în turneul japonez al trupei. Concertele au fost un succes, iar lui Satriani ii s-a oferit invitația de a ram?ne permanent în trupa Deep Purple, ?nsa acesta a refuzat oferta în detrimentul unei cariere solo și a unui contract semnat cu Sony. în anul 1966 Satriani pune bazele G3, un concert care avea la baza trei chitariști. Versiunea originala a acestui concert i-a avut la baza pe Satriani, Vai și Eric Johnson. Turneul G3 a continuat în mod periodic, cu Satriani ca singurul membru permanent. Pe lânga Vai și Johnson, alți chitariști de renume internațional au contribuit la acest proiect: Yngwie Malmsteen, John Petrucci, Kenny Wayne Shepherd, Robert Fripp, Andy Timmons, Uli Jon Roth, Michael Schenker, Adrian Legg, Paul Gilbert, Steve Morse si Steve Lukather. în anul 1988 Satriani lanseaza albumul "Crystal Planet", urmat de albumul " Engines of creation".
Anul 2000 pâna în prezent[modificare]
Satriani cantand in Chile, 2003.
?n 2002 Satriani lanseaza albumul "Strange beautiful music" iar in 2004 albumul "[[Is there love in space?]". în Mai 2005, Satriani include in turneu pentru prima oara și India, având concerte în orașe precum Calcutta, Mumbai sau Delhi. în 2006, Satriani lanseaza albumul "Super Colossal". Tot in acest an el va aparea ca susținator oficial al Little Kids Rock, o organizație non-profit care doneaza instrumente muzicale și ofera lecții gratuite pentru copiii din școlile Statelor Unite.
?n data de 7 august 2007, relansarea albumului "Surfing With the alien" va celebra cei 20 de ani trecuți de la lansarea acestuia din 1987. Urmatorul album initulat "Professor Satchafunkilus and the Musterion of Rock va fi lansat în 1 aprilie 2008.[2] în 29 mai 2008, o noua trupa numita Chickenfoot a luat naștere, Satriani fiind chitaristul acestei trupe. împreuna cu Sammy Hagar, Michael Anthony, și toboșarul de la Red Hot Chili Peppers, Chad Smith Satriani a lansat albumul debut album în data de 5 iunie 2009. [3] Cel de-al doilea album al trupei Chickenfoot s-a numit "III"
?n 5 octombrie 2010, cel de-al 13-lea album Black Swans and Wormhole Wizards este lansat sub egida Joe Satriani. [4] Cel mai recent album al sau se numește "Unstoppable Momentum" și a fost lansat în 7 mai 2013.[5]
Stiluri și influențe[modificare]
Satriani este considerat un chitarist cu o tehnica aparte. De-a lungul carierei, acesta a abordat mai multe stiluri și tehnici, incluz?nd legatouri. înca de la început Satriani a fost influențat de artiști precum Jimi Hendrix, Eric Clapton, Jimmy Page, Ritchie Blackmore sau Jeff Beck.
Echipament[modificare]
Sub egida Ibanez Satriani a lansat mai multe chitari și amplificatoare pe care le folosește în fiecare concert. Câteva exemple de chitari Ibanez din seria Joe Satriani sunt: JS1000, JS1200, JS2400, JSBDG, sau JS20th. Pedalele folosite pentru efecte, includ firma Vox și cunoscuta pedala Wah-wah. Satriani a mai semnat un parteneriat cu Planet Waves pentru a crea o linie de pene și curele pentru chitara, infațiș?nd desene proprii.
Surse de inspirație[modificare]
Deseori Satriani face trimitere la anumite teme și povești ale genului science fiction. "Surfing with the Alien," "Back to Shalla-Bal," și "The Power Cosmic 2000" se refera la personajul Silver Surfer în timp ce "Borg Sex" are legatura cu Star Trek. Piesa "Crowd Chant" de pe albumul "Super Colossal", s-a numit inițial "Party on the Enterprise" . Acest cântec este folosit și ca o celebrare a golurilor în cadrul mai multor echipe de hockey sau fotbal din Statele Unite. Un alt cântec de pe "Super Colossal", "Redshift Riders", face referire la ideea ca în viitor, când oamenii vor putea calatori în tot universul, vor putea profita de efectul cosmologic si vor putea pivota pe lânga obiecte planetare de mari dimensiuni. .[6] Piesa "I just wanna rock" de pe albumul "Professor Satchafunkilus and the Musterion of Rock", povestește despre un robot care în fuga sa da peste un concert rock. [7]
Satriani se afla pe locul doi în topul celor mai nominalizați artiști, fara a câștiga niciodata. Acesta se afla la cea de-a 15-a nominalizare, pe locul ?nt?i fiind Brian McKnight cu 16 nominalizari.[8][9]
Discografie[modificare]
Not of This Earth (1986)
Surfing with the Alien (1987)
Flying in a Blue Dream (1989)
The Extremist (1992)
Time Machine (1993)
Joe Satriani (1995)
Crystal Planet (1998)
Engines of Creation (2000)
Strange Beautiful Music (2002)
Is There Love in Space? (2004)
Super Colossal (2006)
Professor Satchafunkilus and the Musterion of Rock (2008)
Black Swans and Wormhole Wizards (2010)
Unstoppable Momentum (2013)
sursa: Wikipedia
), La multi ani!
- care mi-a repus paleta in mana dupa 20 de ani si care chiar daca nu ne delecteaza aici cu preferintele sale (de rusinos ce este), asculta alaturi de noi toata muzica buna a lumii, iar la petrecerile dintre ani ne cere "cu disperare" o manea, de care n-o sa aiba parte nici acum. Dedicatie speciala: Pink Floyd - Live at Pompeii din chiar anul in care a vazut pentru prima oara lumina lunii.
