iar prin aceasta aratam ca totul se reduce la "A NU STII PIERDE".
?mi permit niște mici „adăugiri”
ca unul care știu sigur când intru la masă că voi pierde meciul
aș putea spune că majoritatea amaturiștilor știu să piardă. nu asta e problema. problema e așa cum pitoresc scria cineva înainte că e prea de tot să ajungi chiar să „nu te mai întâlnești cu mingea”.
poate nu știu eu chiar bine toată povestea, dar din ce am citit (nu în culegeri de basme, ci tot aici pe acest forum) AmaTur s-a constituit pentru că oamenii simpli din lumea tenisului de masă, pasionați „pămînteni”, au dorit să-și măsoare oarecum forțele între ei. bineînțeles că unii mai ambițioși s-au antrenat și au început să-i cam bată pe ceilalți. dar asta n-a fost niciodată o problemă.
la un moment dat însă, în competiția asta au început să apară „galacticii”. iar „pămîntenii” își dau seama imediat, pentru că e o chestiune de bun simț asta, că ei n-au nici o șansă în fața „galacticilor”. iar după ce asta s-a repetat de mai multe ori, ba chiar a devenit o situație frecventă, aproape „normală” deja, circuitul AmaTur și-a pierdut de fapt principiul lui primordial. îmi pare rău că trebuie să spun asta, dar scopul turneelor din zilele noastre, din ce în ce mai des, nu mai este din păcate cel care ar fi trebuit să fie același din 2006. aici e problema.
astăzi, scopul unui turneu AmaTur este să stabilească o ierarhie care este dinainte cunoscută. jumătate din cei care se înscriu la un turneu știu deja înainte să intre la masă cine va câștiga trofeul. mai ales dacă-i cunosc bine pe cei 3 sau 4 „legitimați” sau „galactici” cum le-am spus eu. „pămîntenii” ar putea foarte bine să nu mai joace meciurile lor pe scor, ci să organizeze scurte „ședințe tematice”, cu multe pauze între ele în care să frigă mici sau pulpe, să mai bea câte o bere, să facă multe poze și să spună bancuri cu Chuck Norris. iar legitimații sau „maeștrii” ar putea să apară la sală doar cu vreo oră sau două înainte de închidere, să mănînce și ei vreo 3 mici, să bea 2 beri și să r?dă la vreo 4 bancuri.... după care să se prezinte la masa organizatorilor și să spună simplu: „Bună seara. Am venit să ne luăm premiile!”
Bineînțeles, idealul nemărturisit al oricărui pasionat de tenis, fie el și începător, va fi să-l învingă pe ăla mai bun decât el... fie el și jucător de Superliga.
un începător va dori oricând să se antreneze cu un superavansat și să încerce să ?nvețe cât mai mult de la el. și probabil va suporta și să fie bătut măr de fiecare dată, pentru că va ști totdeauna că e doar un antrenament. mai ales dacă superavansatul îl va ?nvăța de fiecare dată o parte cât de mică din ce știe el.
dacă stăm bine să ne g?ndim, turneele AmaTur sunt de fapt niște „pseudoantrenamente” (sau așa ar trebui să fie). dar „galacticii” nu le vor trata niciodată așa. ei ?i vor bate pe toți cei cu care vor juca, pentru că ȘTIU CĂ TREBUIE SĂ C?ȘTIGE. pentru că ei nu vin acolo la „antrenament”, ci la un turneu anunțat, organizat, desfășurat și premiat ca o competiție, nu ca un antrenament.
acești oameni sunt introduși din ce în ce mai des într-o competiție care nu e a lor, se fac concesii și „derogări” din ce în ce mai numeroase... care din păcat nu fac bine circuitului și celor care-i dau viață de fapt.
e ca și cum la o nuntă țărănească s-ar întâmpla să fie Mihai Petre rudă cu familia miresei și să fie invitat și el la nuntă. să presupunem că singurul cadou de nuntă pe care și l-ar dori mireasa ar fi să fie dansată de toți nuntașii, stiindu-se și că în acel sat este o tradiție serioasă legată de dans și că absolut toți sătenii știu dansa. din păcate însă, niciodată atât de bine ca Mihai Petre. e logic că mireasa s-ar simți în al 9-lea cer după ce ar dansa cu Mihai Petre. dar cum s-ar simți oare ceilalți nuntași, știind că „darul” lor de nuntă în acel moment nu va mai valora nimic...???
?n felul ăsta, o treabă g?ndită și făcută pentru oameni care în primul rând vor să se simtă bine și să facă mișcare organizat, se transformă brusc în ceva serios... PREA SERIOS. dispare încet plăcerea oamenilor de a mai veni la turnee.
ar trebui să vă așezați din nou la masă (la o masă cu scaune, nu la aia de tenis) și să să vă amintiți încet-încet pentru ce ați creat circuitul ăsta... și pentru cine.
nu vă dau lecții. vă rog să mă scuzați dacă așa pare.
am mai scris undeva demult o chestie pe care îmi face plăcere să o reamintesc aici.
de ce nu s-ar împărți amaturiștii în „echipe” de câte 5-8 oameni, pe care să le înscrie pur și simplu în Campionatul Național?
iar dacă tot s-au „infiltrat” din ce în ce mai mulți jucători „galactici” în circuit, ideea de mai sus aș completa-o astfel: fiecare dintre aceștia să-și ia câte 5 oameni cu el, NEAPĂRAT AMATORI, și să se înscrie cu ei în Campionat. de ce să ne bată ei pe noi mereu și să ne ia premiile care oricum sunt doar cu valoare „sentimentală”, în loc să mergem noi în competițiile lor și să luptăm cot la cot cu ei pentru niște trofee „adevărate” ? nu vi se pare mai echitabil așa? totuși, noi suntem 3000, iar ei vreo sută.
