Vin de câțiva ani în Piatra Neamț, soacra are câteva surori în oraș unde putem dormi. în curând vom avea un apartament micuț unde sa venim periodic, să mai scăpăm de balamucul din București.
Când veneam anii trecuți, evitam sa încerc să dau pe la sala de la forestier, mai ales datorita polemicilor de mai sus

) Așa că jucam seara cu niște puști talentați pe o masă între blocuri.
Sala am găsit-o totuși întâmplător, dorind de ceva vreme să testez lipiciul domnului Bubulac, care m-a invitat la el la sală.
într-o anexă destul de modestă a unui liceu tehnologic nu ar bănui probabil nimeni că la subsol zace o comoară: o sală foarte curată și bine dotată, deși din câte am înțeles era încă în curs de amenajare. Afară caniculă, jos răcoare și nici pic de condens. Probabil un rol important în împiedicarea condensului îl are și parchetul inedit, format din placi OSB vopsite, pe care nici nu aluneci și pe care poți bate mingea înainte de serve.
In sală numai caractere: nea Dan (Savina), Cardiologul, Psihologul, alături de mai tinerii Costi, Picolo și Ciprian.
Am petrecut astfel vreo zece zile de pomină, așa în ciuda nevestei, care detestă visceral tot ce e legat de tenisul de masă, cireașa de pe tort fiind deplasarea cu nea Dan, Ciprian și Guvid (Florin Rogin) la turneul de la Fălticeni, unde am intrat destul de încălzit la masă, datorita "abdomenelor" de pe drum, provocate de la glumele băieților, care mi-au cauzat dureri de stomac

))
Sala este cu circuit închis, fiind destinata in principal antrenamentelor grupelor de copii și a membrilor clubului Kamarad, de aceea, dacă sunteți în trecere prin Piatra Neamț, ar fi mai bine sa nu vă duceți pe nepusă masă, sala nefiind deschisă chiar oricând, și să îl sunați pe domnul Bubulac in prealabil, pentru a evita neînțelegeri precum cele de mai sus.