Considerații despre...Saramura
Considerații despre...Saramura
"Născută pe malul
Dunării, într-o țară bogată mai ales în sare,
saramura sigur că exprimă sărăcie și grabă: nu tu oale, nu tu uleiuri sau smântânuri fine, poate că nici timp să nu fi fost destul pe vremea haiducilor
Brăilei (
Terente 
și
Codin), doar ?ciuști=chipăruși? de la vecinii bulgari și verdeață dintr-o grădiniță dintre stufuri.
Dar uite că tot lucrarea veche e bună: carnea coaptă pe sare are o savoare, o frăgezime și o finețe excepționale. însă odată desfăcută de pe pielea solzoasă, se cuvine udată cu o lingură două din zeama în care a zăcut, precum și cu o cană de vin de baltă, o Rozișoară de la Mavrodin sau din alte vii de pe lângă Dunăre. E un vinuț alb-roz, nici prea mare nici prea mic, cinstit și de masă adică, ca și mămăliga fără de care saramura e ciungă.
?n general, bucatele fluviului și ale Deltei, făcute din pește osos de apă dulce, în felul simplu, aproape rudimentar, al foamei pescărești, nu cheamă furculița, ci mai cu folos se mănîncă ele cu m?na și trecând des mămăliga prin sosul subțire dar iute." -
Radu Anton Roman (pentru ca Gordon Ramsey nu e la fel de savuros

)

P.S.: M?ine ieșim pe Dunăre la pescuit!
