Mulțumim frumos Lucian!
Sadova, mon Amour - satul cu bunici frumoși e laitmotivul vizual al concursului nostru.
Și cine să ne povestească lucruri frumoase despre oameni frumoși, decât cei ce au copilărit acolo - cum e Lucian.
Cine să ni-l arate zi de zi cum răzbate prin timpuri decât prietenul nostru Ovidiu Ștefeligă, care și azi ne aduce imagini proaspete cu asfințitul asupra satului.
Bucuroși, l-om vizita cu toții cu SOAREnSUFLET!
Răspund cu un Cadou în versuri
Satul cu oameni frumoși
Lucian Ștefan, 04 iulie 2014
Cât se întind spre nord Munții Carpați
Din neuitatul nostru Cernăuți,
Și până la hotar cu vrednici frați
Te-ndeamnă doina, buciumul s-asculți.
De la ciobani din neștiute veacuri,
De când se-nghesuiau leșii, cu fală,
?l ascultau bătr?nii din cerdacuri
Și-nțelegeau tot ce se-ntâmplă-n țară.
Prin locul unde Dragoș-voievodul
Trimise-n cer cu lovitura sa
Un zimbru cât aproape tot norodul
Se-ntinde mîndră astăzi Sadova.
Un sat păstrat de la Ștefan Cel Mare
O stea-ntre stelele din Bucovina
Cu prunci gătiți în strai de sărbătoare
Cu gospodari ce-au împărțit lumina.
Când a sosit poruncă de răzbel
Devreme și-au bătut trudita coasă
Adăposteau familia-n Muncel
Și apoi luptau cu g?ndul la ?acasă?.
Mulți s-au ?ntors căci au plecat uniți
Și-n deminitate fără de tăgadă,
S-au dovedit la fel de iscusiți,
La-ncrucișarea coasei cu o spadă.
Cum intri-n sat și până vezi Bradanca
Trei neamuri mari te vor ?ntâmpina
Să-ntrebi de Latiș, Coca, sau de Zbranca
Și-oricare-a găzdui s-o bucura.
Știu fiecare taina lemnelor,
Cu legăm?nt din vreme legendară,
La fel și ?nmulțitul turmelor,
Din transhumanța noastră milenară.
Știu horile și doinile mai bine,
Decât oricare alt folclor lăsat,
Aici doiniră - știe orișicine -
Mina P?slaru, Maria Surpat.
Și Dragoș Vicol a trăit ferice,
?n acest sat lăsat de Dumnezeu,
Cu oamenii frumoși ? precum se zice,
La poalele mîndrului Feredeu.
Legenda Ezerului mai ?ng?nă
O fata ce păzea vitelele sale
Când a venit năpraznică furtună
Și-a dispărut cu tot cu animale.
Te-ntâmpină bucatele alese,
Orice gospodărie-ai trece pragul,
Și poți vedea și cerga cum se țese
Ori cum s-amesteci laptele cu cheagul.
Pe unde mergi și-oricâte vei păstra,
?n anii ce vor trece bucuroși,
Te-ndemn să vii la noi, în Sadova,
Știut drept satul cu Oameni Frumoși!
